Datinile autentice, marginalizate de pseudotraditii, lupta pentru renastere cu o forta sporita in perioada Sarbatorilor de iarna
Colindele adevarate, neschimbate de-acum o jumatate de veac
Mamuca il trezise dis-de-dimineata si-l spalase cu apa de izvor, luata anume din vale, in ulciorul in care pusese un banut de argint ca sa-i aduca noroc. De cind se crapase de ziua, toti ai casei erau veseli pentru ca boabele de griu puse in noaptea Sfintului Andrei incoltisera, semn ca in anul care vine pamintul va da rod bun, dupa sapte ani uscati precum cele sapte vaci slabe. Mama deretica de zor prin casa, iar Petrica nu mai avea rabdare. Dormise ca pe ghimpi, la gindul ca va pleca la colindat. Inima a inceput sa-i bata si mai tare atunci cind doi flacai din sat au sosit la poarta cu Icoana Nasterii Domnului. Icoana a fost plimbata prin toate odaile, sfintind casa, si toti au sarutat-o smeriti si luminati de credinta, la mijlocul unui veac zbuciumat.
Imbracat gros, cu bundita si caciula brumarie, Petrica a inceput lupta cu troienele. Era primul lui Colind, cu baietii ai mari. Afara era ger, obrajii ii ardeau, dar ii era rusine sa se dea in vileag ca a obosit.? Era o zi mare pentru el. Ceata de copii inainta anevoie prin nameti. Imediat ce se apropiau de vreo casa, ba uneori chiar pe linga troita de la raspintie, isi incepeau colindul ?Buna dimineata/La Mos Ajun/Ne dati ori nu ne dati?. Dupa ce au colindat tot satul, inghetat bocna, dar mindru nevoie-mare, Petrica a desertat din desaga pe lavita din tinda colindetele: citeva gutui, covrigii, merele si nucile, dar si doi colaci. Fericit, adormi linga cuptor cu promisiunea mamei ca spre seara va putea pleca din nou cu ?Steaua?. Doar nu invatase degeaba ?Steaua sus rasare?, ?La Viflaim? si ?Trei crai de la rasarit?, desi doar de trei luni buchisea la abecedar. Cind se trezi, in toata casa mirosea c