Victor Ponta a fost în Piaţa Universităţii. Pe post de "golan". Aşa ne-a mărturisit în timpul operaţiuni de rebranding din ultimele luni şi nu găsesc nici un motiv să nu-i dăm crezare.

Protesta alături de mii de oameni împotriva neo-comunismului întruchipat de Ion Iliescu. Bănuiesc că asculta Imnul Golanilor şi striga cu ardoarea tinereţii "Mai bine golan, decât activist / Mai bine mort, decât comunist". Putem presupune că în vara lui 1990, Victor Ponta s-a aflat, măcar pentru câteva momente, pe aceeaşi lungime de undă cu Horia Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu. Viaţa s-a dovedit mai puternică decât ardoarea sa anti-comunistă şi a devenit liderul tinerilor social-democraţi, într-un partid considerat a fi continuatorul PCR, tovarăş de cotizaţie cu Ion Iliescu. Mai mult, Victor Ponta a devenit un admirator al modelului politic chinez, combinat cu troţkismul întruchipat de Che Guevara, tentativa din 2003 a lui Adrian Năstase de a-l transforma într-un Mic Titulescu nefiind conformă cu aspiraţiile actualului premier.

Poate aşa se explică de ce între diplomaţie şi represiune, Ponta alege varianta a doua, fiind inspirat mai curând de revoluţionarul argentiniano-cubanez, care spunea că "dacă o persoană are de spus o vorbă bună despre fostul guvern, pentru mine este suficient ca să o trimit în faţa plutonului de execuţie".

Mijloacele sale sunt mult mai puţin radicale decât cele propuse de Guevara, dar trebuie să recunoaştem că democraţia are uneori şi avantaje. Au simţit pe pielea lor modul în care poate fi aplicat această maximă revoluţionară Tismăneanu, Lăzescu, Patapievici, consideraţi "intelectualii lui Băsescu", ceea ce i-a recomandat pentru o concediere abruptă. Dacă în cazul TVR putem înţelege miza politică, pentru Institutul pentru Studierea Comunismului şi Institutul Cultural Român ea lipseşte cu desăvârşire, deranjant