Fără o „tradiţie“ grozavă în domeniu, hoţii români sunt totuşi şi iubitori de artă. Când nu fură din muzeele din Olanda, infractorii autohtoni se mulţumesc şi cu produse ceva mai la îndemână: busturi, furculiţe, farfurii, sfeşnice, cădelniţe, potire, ba chiar şi un clopot

Zilele trecute, o ştire senzaţională făcea deliciul presei internaţionale. Trei tineri, din localitatea Măcin, judeţul Tulcea, România, fuseseră implicaţi în ceea ce ziarele străine au catalogat, cu o sintagmă deja uzată, ca fiind „Marele Jaf“. În numai două minute, bărbaţii au furat, dintr-un muzeu din Olanda, şapte tablouri în valoare totală de aproximativ 300 de milioane de euro. Curios fapt, mai ales pentru nişte persoane care în localitatea natală erau cunoscuţi ca fiind, mai degrabă, nişte escroci mărunţi.

Nu mai puţin spectaculoasă era şi lista obiectelor de artă furate. Citind numele autorilor de acolo, pare că ai parcurge bibliografia unui curs de pictură clasică. Concret, printre tablourile furate se numărau „Tête d'Arlequin“ de Pablo Picasso, „La Liseuse en Blanc et Jaune“ de Henri Matisse, „Waterloo Bridge“ şi „Charing Cross Bridge“ de Claude Monet, „Femme devant une fenêtre ouverte, dite la fiancée“ de Paul Gauguin, „Autoportrait de Meyer de Haan“ şi „Woman with Eyes Closed“ de Lucian Freud.

Caracterul uşor comic al întregii acţiuni a fost confirmat, la câteva zile după furt. Neavând relaţiile necesare pentru ca obiectele furate să poată fi convertite în bani, dar şi îngrijoraţi de forţele de poliţie impresionante, aflate pe urmele lor, infractorii români au fost suprinşi, într-o interceptare telefonică, declarând că intenţionează să incendieze tablourile furate.

Tot acest fiasco poliţienesc, cu nişte români transformaţi în obiectivul unei acţiuni criminalistice transfrontaliere, pare însă desprins dintr-o glumă ceva mai extinsă şi veche. Gluma hoţilor autohtoni