Trei tineri care în decembrie 1989 munceau în combinatul de la Hunedoara şi au participat la revolta populară, au avut parte de traiectorii total diferite în cele două decenii de după Revoluţie. Sursa: Remus Suciu
1 /. Unul a ajuns pensionar înainte de vreme, altul este şomer, iar altul este parlamentar, cu o avere frumuşică adunată dintr-o afacere derulată încă din 1990.Hunedoara se numără printre oraşele mici din ţară în care românii au reacţionat destul de rapid în decembrie 1989. "Nebuni" care strigau printre blocuri "Jos Ceauşescu" apăruseră încă din 19 – 20 decembrie.
"Naivi" care aşteptau începutul revoltei încă de pe 21 decembrie ieşeau în oraş dar mai aveau de aşteptat doar câteva ore până ca aceasta să se producă şi în oraşul muncitoresc Adică până a doua zi, dimineaţa, când câteva zeci de oţelari au dat tonul revoltei proletare anti-ceauşiste.
Revoluţia oţelarilor
Pe 18 – 19 decembrie, mai toţi Hunedorenii ştiau ce se petrecea la Timişoara, mai ales că majoritatea tinerilor din oraş preferau capitala Banatului pentru a face o facultate. Tineri îmbrăcaţi sumar, unii chiar aşa cum reuşiseră să fugă din cămin, se-ntorceau cu trenul acasă, la Hunedoara şi le povesteau părinţilor şi doar prietenilor în care aveau încredere detalii ale măcelului de la Timişoara. În plus, şi-n Hunedoara se recepţiona Europa Liberă.
Florin Ghiuzela, unul dintre revoluţionarii hunedoreni povesteşte că pe 19 şi 20 decembrie, în timp ce încerca să adune cât mai mulţi tineri în jurul său pentru un protest de solidaritate, întâlnise în oraş un mic grup care lipea afişe anti-ceauşiste: "Ei voiam să mergem să dezamrmăm poliţia. Erau mai virulenţi. Eu n-am fost de acord şi nu ne-am înţeles apoi. Am strigat mai de unul singur "Jos Ceauşescu", însă nu am reuşit să ne adunăm. Abia în dimineaţa de 22 decembrie, când au ieşit mun
