Povestea impresionată a celor 7 micuţi din satul Ruja, crescuţi doar de tată şi de oameni cu suflet, a stârnit un val impresionant de reacţii în rândul cititorilor Adevărul.

Cu exact o săptămână în urmă o mână de copii, un căţel şi câteva raze de soare zâmbeau cald în casa fără porţi, din vârful unei coline mici, în satul sibian Ruja. Atunci, printre lacrimi şi îmbrăţişări calde de copii, a curs o poveste care a emoţionat adânc o ţară întreagă. Atât de mult, încât oameni minunaţi, cu lumină în suflete, au început să rescrie povestea.

E o altă după-amiază de septembrie, un soare parcă mai cald iar în faţa casei fără porţi 3 maşini parcate. Câţiva tineri strâng în braţe 7 copii, râd cu tot sufletul şi fac fotografii, într-o lecţie impresionantă despre oameni, emoţie, solidaritate şi suflet. „Suntem un grup de mai mulţi oameni creştini, veniţi din biserica penticostală Emanuel din Sibiu, am văzut povestea, ne-a mobilizat şi ne-am apucat şi am strâns ce am avut noi, suntem doar tineri, vreau să subliniez asta, nu am mobilizat toată biserica, numai tineretul, am strâns şi o sumă de bani, vrem să ajutăm oamenii ăştia cum putem pentru că Dumnezeu spune că în măsura în care ajutăm pe ceilalţi şi Dumnezeu ne ajută pe noi, fiindcă în primul rând trebuie să fim altruişti şi mai apoi să ne gândim la noi”, rezumă scurt Daniel Suciu, unul din băieţii din grup, povestea.

Modest, nu spune că au venit cu cele 3 maşini ticsite cu de toate, nici că banii strânşi de ei le asigură micuţilor lemne pentru iarnă. Lemne pentru soba nouă, cumpărată şi montată de câteva zile.

Nicuşor şi speranţa

Ana are o bluză nouă, roşie ca focul, o ciocolată în mână şi un zâmbet cât să lumineze toată uliţa, până la cimitirul mic, la mormântul cu panseluţe, unde se odihneşte mami. Pe masă, Ana îmi arată o grămadă de dulciuri şi, între zâmbetul