Glaucomul, în cele mai multe cazuri, se infiltrează insidios şi nu dă dureri, nu dă semne, aşa că te păcăleşte. Există însă şi atacul de glaucom care îl chinuieşte pe bolnav cu dureri greu de suportat, aşa că prezentarea la medic e în regim de urgenţă.
Glaucomul înseamnă o creştere a tensiunii în ochi, deci se poate spune că este o boală a nervului optic, nerv optic distrus de evoluţia bolii până la orbire. În popor, glaucomul este numit apă neagră, tocmai fiindcă duce la orbire. Explică glaucomul colonel doctor Anghel Gheorghe, şeful Clinicii de Oftalmologie de la Spitalul Militar Central. Retina e un fel de placă fotografică a unui aparat de luat vederi. Pe suprafaţa retinei se găsesc o mulţime de celule vizuale, fiecare celulă fiind legată cu un firişor de nerv.
Aceste firişoare de nerv se strâng în nervul optic, care seamănă cu un cablu având în miez multe sârmuliţe subţiri, liţe. Glaucomul este o întrerupere a acelor firişoare nervoase ce duc la distrugerea lor, aşa că numai are cine să ducă la creier imaginea. Apar pe ochi nişte pete negre care prin evoluţia bolii provoacă nevederea. Presiunea mare din ochi strangulează aceste firişoare nervoase ce se reunesc în nervul optic cel mare.
Dar în cazul glaucomului mai există şi procese chimice nefavorabile, după cum lucrează şi nişte factori vasculari, aşa că nervul optic nu mai este bine hrănit de sânge. Când dispar acele fibre mici nervoase, moare zona de retină respectivă şi apar punctele negre. De aceea, glaucomul trebuie depistat în stadii incipiente în care se poate interveni. Glaucomul primitiv este determinat de înaintarea în vârstă.
Glaucoamele secundare derivă din alte boli. De exemplu, cataracta avansată poate creşte tensiunea în ochi, generând glaucomul. Glaucomul acut provoacă dureri foarte mari. Rezolvarea glaucomului se face cu medicamente sub formă
