Zilele trecute premierul Ponta a adăugat un nou punct ȋn lista confuziei şi neȋnţelegerilor, unele voite, altele sincere, din jurul marilor proiecte de investiţii publice. Intr-o declaraţie de presă el s-a arătat nemulţumit de statutul de instituţie independentă a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), organ administrativ care emite decizii pe contestaţiile la licitaţii. Premierul a sugerat că investiţiile publice ȋntârzie deoarece CNSC e prea lent ȋn funcţionare şi admite prea multe contestaţii, astfel blocându-se derularea proiectelor. O simplă analiză a OUG 34/2006 şi o privire pe raportul de activitate al CNSC arată ȋnsă nu doar că premierul Ponta a picat peste o falsă problemă, dar că realitatea este exact pe dos: CNSC pare o instituţie utilă care descarcă justiţia comercială şi accelerează atribuirea de contracte ȋn urma licitaţiilor. Mai precis:

1. Termenul în care CNSC are obligaţia de a da o soluție e de 20 de zile, termen ȋn general respectat.

2. În 98% din cazuri decizia CNSC a rămas definitivă, chiar dacă există oricum și calea instanței pentru cei nemulțumiți.

3. În 2011, CNSC a analizat cam 6300 de contestații (licitații pe contracte de sume mari) şi a dat 6000 de decizii. În total, CNSC a rezolvat cam 36000 de cazuri de la înființare ȋn 2007 până la finele lui 2011.

4. Deciziile CNSC au fost cca 30% de admitere a contestației, 70% de respingere. În numai 6% din cazurile contestate la CNSC, CNSC a dispus reluarea licitației de la capăt, în cele mai multe cazuri în care admite contestația CNSC dispune alte măsuri de remediere.

5. Numai 12% din decizii au fost mai departe contestate în instanță, iar din cele 12%, sub 10% (adică sub 2% din TOATE licitațiile contestate vreodată undeva) instanța a decis altfel decât CNSC.

Pe scurt, CNSC pare un sistem care dă rezultatele scontate: e o cale administrati