Dialog cu Ioan Toma, ultimul ministru al tineretului din perioada regimului comunist. „-Sunteţi fiul unor oameni simpli din Moldova. Când eraţi copil, v-aţi gândit vreodată c-o să ajungeţi ministru?”

-Bineînţeles că nu.

-Cum de s-a întâmplat, totuşi?

-Trebuie spus că mi-am văzut în mod firesc de şcoală şi de muncă, absolvind, în timp ce eram activist al comitetului judeţean Iaşi al UTC, facultatea de drept.

-De la Iaşi, a urmat drumul la Bucureşti, unde, în 1987, i-aţi succedat lui Nicu Ceauşesu în funcţia de prim secretar al UTC şi ministru pentru problemele tineretului.

-Era o perioadă foarte complicată din punct de vedere economic.

-Îmi închipui că v-a chemat însuşi Ceauşescu înaintea de numirea într-o astfel de funcţie.

-Adevărat, am avut o întâlnire cu Nicolae Ceauşescu.

-Cum a fost această întâlnire?

-Plină de emoţii pentru mine. Astăzi toată lumea bagatelizează numele de Ceauşescu. Atunci nu era puţin lucru să te întâlneşti cu el.

-Cât a durat această întâlnire şi ce v-a spus?

-A durat în jur de 20 de minute, timp în care mi-a spus că există orientarea ca eu să devin prim secretar al UTC. Şi că aşteaptă de la mine şi de la generaţia pe care o reprezentam o angajare totală pentru rezolvarea proiectelor importante pe care le aveam în acea perioadă.

-De atunci v-aţi mai întâlnit între patru ochi cu Ceauşescu?

-Încă o dată sau de două ori. Altfel, de nenumărate ori în 2 ani şi 2 luni cât am fost în fruntea UTC. În tot acest timp, am fost şi membru al Comitetului Central al PCR, şi membru supleant al Comitetului Politic Executiv. Dar asta nu ca urmare a unei evoluţii politice normale, ci datorită funcţiei pe care o ocupam, ca reprezentant al organizaţiei de tineret, adică. Referitor la Ceauşescu, simt nevoia să spun, oricât de hulit aş fi pentru asta, că muncea enorm, n-am văzut pe nimeni