Ultimul numar al prestigiosului The Economist propune spre reflectie o tema absolut spectaculoasa - ce se va intampla cu cei circa doua miliarde (atat i-a iesit la numaratoare unui specialist de la Banca Mondiala) de oameni care fac parte din noua clasa de mijloc aparuta in ultima decada in tarile in curs de dezvoltare. Cifra este socanta prin dimensiune si releva o masa de manevra fara precedent in istoria universala. Iar categoria supusa analizei este cea pe care o vedem si noi ca fiind o realitate tot mai mare in jurul nostru - omul care a iesit din saracie, fara a fi devenit neaparat un om bogat, care isi permite sa isi foloseasca bugetul si pe altceva decat pura supravietuire, care poate sa isi faca o vacanta in afara localitatii de domiciliu, care isi cumpara o masina, care are telefon mobil, cablu si eventual internet, care si-a pus problema vreodata sa cumpere bunuri mai scumpe, prin intermediul creditelor. Aceasta categorie, absolut eterogena, cuprinde nediscriminatoriu atat oameni educati, cat si persoane cu putine studii, tineri si varstnici, oameni de la oras sau de la sate, femei sau barbati, etnici majoritari sau minoritari. Este, daca vreti, o populatie in sine, fara a se punea spune despre ea ca are in comun altceva decat capacitatea de a strange venituri peste limita saraciei.
Printre toate schimbarile la care am fost martori in ultimele decade, aparitia acestei categorii sociale si impunerea ei cantitativa este una dintre cele mai semnificative. Si, in acelasi timp, una dintre cele mai putin analizate. De ce? Pentru ca una dintre marotele tranzitiei romanesti este aceea ca la noi nu exista clasa de mijloc. Raspunsul corect este insa acela ca Romania a ajuns sa aiba o clasa de mijloc, doar ca ea nu seamana cu ceea ce credeam noi ca ar trebui sa fie. Nu seamana cu clasa de mijloc din tarile dezvoltate, ceea ce este insa absolut firesc. Trece
