SORIN IONIŢĂ: "Candidaţi fără şanse vor promite grădinile suspendate ale Babilonului şi automate cu gâdilici la tălpi pentru fiecare, că vorbele goale nu costă."
A trecut necesara săptămână de mahmureală şi odihnă după concediul de Paşte-1 Mai, din care românii s-au întors complet extenuaţi, cu o listă lungă de rude şi prieteni care i-au călcat pe nervi şi locuri unde îşi jură să nu mai meargă vreodată.
Intrăm încet-încet în normal, cel puţin până la marea migraţie de vară. Nu-i decât o dovadă în plus că de stres sau amoc nu poţi să scapi cu fuga în ţările calde. Aşa că mai bine ne întoarcem la campania noastră electorală, pe care dacă n-aţi remarcat-o cumva, aveţi toate scuzele: până acum ea n-a prea existat.
Multe palavre se vor debita în săptămânile care urmează. Candidaţii fără şanse vor promite grădinile suspendate ale Babilonului şi automate cu gâdilici la tălpi pentru fiecare cetăţean, că vorbele goale nu costă; cei cu şanse vor încerca să ţină pasul, fără a-şi amaneta complet viitorul politic. Pe de altă parte, se simte, mai mult decât oricând după 1990, o vagă şi îmbucurătoare aplecare către proiecte urbane, adică intervenţii complexe care să schimbe faţa cam stătută a oraşelor româneşti. Însă toate aceste iniţiative sunt minate de o mare - şi nu totdeauna dezinteresată - lipsă de transparenţă, pentru că administraţia şi şefii săi politici se fac că nu pricep rolul consultărilor în politicile urbane din Europa. Persistă vechi metehne de a da unuia şi altuia derogare punctuală de la lege (adică de la Planul de Urbanism General al oraşului, PUG).
N-aş da decât exemplul Bucureştiului, unde săptămâna trecută Consiliul General a mai aprobat o rafală de Planuri de Urbanism Zonal (PUZ). În principiu, după toate regulile de bună practică europeană, acestea trebuie să fie nişte strategii licitate şi plătite de munic