Cornel s-a născut în 1991, fără antebraţe şi cu o deformaţie a piciorului drept. El a fost părăsit de mama sa în maternitate, iar doctorii i-au dat doar câteva zile de trăit. Acum este student în primul an la Oxford, scrie presa britanică.
În România, micuţul a fost dus într-un orfeliant unde a fost lăsat să moară, împreună cu alţi copii ca el - nedoriţi sau cu dizabilităţi.
Dar destinul lui Cornel avea să fie unul care sfida realitatea acelor vremuri. Britanica Doreen Munn, mamă a patru fete, a fost atât de impresionată de cazul băieţelului, încât a făcut tot posibilul să ajungă în România cu un camion de ajutoare.
Femeia, în vârstă de 69 de ani, povesteşte acum clipele trăite atunci: "A fost ca şi cum mă întorceam cu 50 de ani în urmă. Totul era ruinat şi dărâmat şi nu găseai mâncare proaspătă la magazine. Când am intrat prima dată în orfelinat nu-mi venea să cred - 150 de copii erau înghesuiţi acolo, fără haine pe ei, ţipau, iar toaleta lor era o gaură în duşumea".
"În 1992 eram într-o misiune umanitară în România, ca să vedem cum erau folosite ajutoarele. Am cerut să vedem orfelinatul şi doctorii ne-au spus despre un băieţel de 7 luni, Cornel, care avea nevoie urgentă de o operaţie. În faţa noastră era acest copil cu chip angelic. Am fi vrut să-l ajutam atunci, însă tot ce am putut face a fost să ne întoarcem acasă şi să ne rugăm pentru el", îşi aminteşte Ken soţul lui Doreen.
În Marea Britanie, Doreen a vorbit cu mai mulţi medici despre starea lui Cornel şi un spital privat s-a oferit să-l trateze. "Restul este istorie", spune femeia. "Am obţinut permisiunea de la părinţii lui Cornel şi de la autorităţile române şi, în 1993, am reuşit să-l înfiem pe băiat".
"Sunt un luptător"
Doctorii au decis că amputarea era singura soluţie pentru a fi ţinut în viaţă. Ne-am ataşat de el precum părinţii de un fiu. Oricine îl vedea, îl iu
