Probabil că niciodată nu se va ridica în totalitate cortina de pe tainele psihicului. Gîndirea creierului, memoria, sentimentele, reacţiile comportamentale vor constitui probabil pentru totdeauna un mister, care nu lasă să se aşeze reflectoarele peste toate ungherele.
Probabil că niciodată nu se va ridica în totalitate cortina de pe tainele psihicului. Gîndirea creierului, memoria, sentimentele, reacţiile comportamentale vor constitui probabil pentru totdeauna un mister, care nu lasă să se aşeze reflectoarele peste toate ungherele.
Fără egal
De altfel, creierul este un teritoriu care se apropie de perfecţiune. Să reamintim de cifra astronomică greu de citit din pricina atîtor zerouri care indică faptul că numărul legăturilor ce se stabilesc între populaţia uriaşă de neuroni din creier întrece orice imaginaţie. Şi că niciodată cel mai perfecţionat şi sofisticat computer nu va putea egala performanţa creierului omenesc. Chiar legătura dintre neuroni se face uluitor de spectaculos, prin nişte sinapse care sînt un spaţiu virtual neumplut de nici o materie. Aceste sinapse reprezintă un fel de macaz, care îndreaptă miliardele de informaţii între neuroni, fără ca între ele să existe materie. Este doar un spaţiu gol. Tocmai de aceea tulburările din sufletul omului creează şi acea latură a medicinei atît de dificilă şi de nuanţată, numită psihiatrie.
Cuvinte
Psihiatrul operează în majoritatea timpului cu cuvinte. Acestea sînt deosebit de importante în diagnosticul, dar şi în tratamentul bolnavului psihic. Dar să nu uităm că ştiinţa psihiatriei a inventat şi o sumedenie de medicamente care lucrează spornic în atenuarea suferinţelor psihice. Ba chiar şi la vindecarea unora. Pentru că, de exemplu, în depresie, ca şi în alte boli psihice s-a demonstrat că există o micşorare a concentraţiei în diverse substanţe secretate de organism. În depre