Mureşeanca a trăit aproape 15 ani în Frankfurt, dar s-a întors acasă, la Târnăveni, pentru a-i educa pe copiii defavorizaţi. Pentru Erika, lucrul alături de copii este mai mult decât un loc de muncă.

Încă de mică i-a plăcut să aibe grijă de copii şi mereu a fost considerată un lider în rândul prietenelor ei. „Când eram mică mă jucam, ca toţi copiii, de dimineaţa până seara în faţa casei. Aveam multe prietene şi fiecare avea păpuşica ei. Eu mă jucam de-a învăţătoarea, iar celelalte fete erau elevele mele. Îmi amintesc cum le certam dacă nu mă ascultau. Evident, felul meu de a fi era un semn despre ceea ce aveam să fac în viaţă”, povesteşte amuzată mureşeanca. La 12 ani, părinţii ei au plecat la muncă în Germania, profitând de faptul că aveau rude în Frankfurt. „Începusem deja şcoala în Târnăveni şi mi-a fost destul de greu să îmi las prietenii, dar eram, totuşi, copil. Aşadar m-am adaptat repede. În Germania am învăţat pedagogia, dar nu am renunţat la una din pasiunile mele pe care o descoperisem încă din ţară: desenul. Creionam absolut orice, de la case, la oameni, câmpuri cu flori, fără să fiu vreun talent înnăscut. Pur şi simplu mă relaxa”, spune Erika. La 22 de ani, după ce a absolvit facultatea, a decis să revină acasă, dar abia cinci ani mai târziu a reuşit. „Fostul meu logodnic nu vroia să mă lase. Până la urmă, destinul a decis în favoarea întoarcerii acasă”, mărturiseşte fata.

Desene cu cei săraci

Întoarsă în Târnăveniul natal, Erika a descoperit cu ochi maturi sărăcia locurilor lăsate în urmă acum 15 ani. „Nu mi-a venit să cred în ce condiţii trăiau oamenii. Practic, nimic nu era schimbat. Copii se jucau în noroi, oamenii erau îmbrăcaţi la fel. A fost ca o întoarcere în timp”, spune mureşeanca. A decis să îşi pună în aplicare studiile şi să-i ajute pe copiii defavorizaţi să îmbrăţişeze arta. De aproape patru ani, cu mici întreruperi ca