Şi-a transformat casa într-o galerie de pictură în care tablourile marilor artişti îi răsplătesc pasiunea pentru artă, oferindu-i momente unice, de revelaţie. E drept, a iubit frumosul dintotdeauna, dar pasiunea pentru artă s-a copt totuşi în timp. La început totul a fost doar o alternativă la o muncă banală, de birou, fără nimic spectaculos în ea, de care avea parte în fiecare zi.
A început să studieze constant, asemenea unui învăţăcel disciplinat, făcându-şi porţie cu articolele din colecţia „Meridiane“ cu ajutorul cărora s-a apropiat şi mai mult de pictură şi de o bună parte dintre artiştii reprezentativi care au făcut pânzele să vorbească în culori.
Apoi, un prieten l-a îndemnat să facă pasul, să investească în artă, în comorile sufleteşti unse de pensulele maeştrilor.
Primul tablou a fost o compoziţie a Vandei Sachelarie, a urmat un Mătăsăreanu, dar cel mai mult a investit după Revoluţie. Rând pe rând, în casă i-au „intrat“ marii maeştri Pătraşcu, Tonitza, Sion Teodorescu, Dărăscu, Izer.
Artă şi frumuseţe
Cocheta sa casă s-a transformat de-a lungul timpului într-o adevărată expoziţie care găzduieşte o colecţie de suflet. Este un „vizitator“ constant care nu se mai satură să o privească, iar uneori, chestie ce ţine mai mult de un rafinament estetic, să privească tablourile la diferite ore ale zilei, din diferite unghiuri, redescoperindu-le valoarea artistică şi spirituală.
Astfel, a ajuns la concluzia marelui colecţionar Zambaccian care spunea că un tablou îl plăteşti (cumperi) o singură dată, dar el te răsplăteşte de sute de ori, de fiecare dată când îl priveşti, cu frumuseţea lui estetică.
Şi-a făcut şi un catalog al pieselor pe care le deţine, constatând cu această ocazie, pură coincidenţă, că numărul tablourilor este acelaşi cu cel al anilor săi de viaţă.
@N_