Sorin Ioniţă:„Aşa a ajuns Ilfov cel mai prost guvernat judeţ din ţară, în ciuda faptului că are cei mai mulţi bani: a avut ghinionul de a fi condus multă vreme de o clică de afacerişti ţepari...”. Sursa: EVZ
Ieşind cu maşina afară din Bucureşti, dar nu pe drumurile naţionale, ci pe unul din cele secundare, aflate în administrarea judeţului Ilfov, rămâi surprins de aspectul decrepit al satelor prin care treci, prea puţin diferit de cele din Vaslui sau Botoşani.
Ce diferă e doar pata de culoare a billboard-urilor omniprezente ale agenţiilor de intermediat terenuri. Sau de aerul de sfârşit de lume ce pluteşte peste casele bătrâneşti coşcovite, ca şi peste oribilităţile noi din BCA (cărămida săracului, preferată de neo-aristocraţia de tranziţie) la doar 20-30 km de Bucureşti. Decorul postindustrial care punctează peisajul, pe unde au existat câte un IAS sau făbricuţă de conserve comunistă, sau blocurile rurale absolut crâncene, pare desprins din filmele lui Kusturica. Şochează de asemenea drumurile secundare, a căror calitate e sub media naţională, ceea ce spune foarte mult.
Toate astea se întâmplă în ciuda faptului că Ilfov e cel mai bogat judeţ din ţară. Veniturile proprii pe cap de locuitor ale administraţiei locale (excludem, fireşte, Bucureştiul) sunt o dată şi jumătate cât ale următorului clasat, Constanţa, şi de peste şase ori mai mari decât ale ultimului, Vaslui. Din frenezia imobiliară care a cuprins România în ultimii ani, Ilfovul a avut de câştigat imens. În plus, dezvoltarea economică radiind dinspre Bucureşti a creat locuri de muncă în afara oraşului, la care comunele şi orăşelele din alte părţi pot doar visa: hipermarketuri cu sute de angajaţi (deci, de lefuri oficiale); Aeroportul Otopeni; zone de industrie şi depozite de dincolo de centura Capitalei. Toate contribuie automat cu cotă-parte din impozitul pe salarii la b