Înăsprirea controalelor la frontierele europene nu descurajează migranţii şi este o mană pentru călăuze. Dar acest lucru a determinat migranţii să caute modalităţi tot mai riscante de acces, accentuând în felul acesta dependenţa acestora din urmă faţă de călăuze, citează portalul PressEurop, publicaţia săptămânală poloneză Polityka.
Articolul intitulat „ Ieşirea din cercul vicios“prezintă povestea unei călăuze tunisiene şi modul în care se desfăşoară traficul ilicit de imigranţi. „Khaled Bensalam are 35 de ani şi are o mare experienţă în domeniul naval. Tatăl său a fost pescar, astfel încât familia lui nu a ştiut niciodată ce înseamnă foamea. Khaled a început să iasă pe mare cu tatăl lui de când era copil, iar când a devenit adolescent, ţinea deja cârma ambarcaţiunii. În momentul în care pescuitul nu a mai fost o afacere rentabilă, a trecut la transportul ilicit de persoane.
Din Tunisia, unde locuieşte, croaziera până în Europa nu este lungă. Distanţa până la insula italiană Lampedusa este doar de 70 mile marine (aproximativ 130 de km), ceea ce înseamnă 22 de ore de navigaţie dacă marea este calmă. După deducerea costurilor (combustibilul şi cumnatul, care îi promovează afacerile şi dă mită paznicilor de coastă), două astfel de călătorii pe an îi permit să ducă un trai aproape luxos.“ scrie Polityka.
Conform publicaţiei poloneze, primele două, în 2012, s-au desfăşurat cu bine. „Jurnaliştii italieni chiar au luat interviuri pasagerilor respectivi; nu erau mai mult de 50 de persoane pe ambarcaţiunea de lemn lungă de aproximativ 10 metri. Costul călătoriei varia de la 1 000 de euro pentru străini, la 800 de euro pentru tunisieni şi 500 de euro pentru copii. În aprilie, domnul Bensalam a avut primul său incident: atunci când se apropiau de Lampedusa, înainte de ivirea zorilor, barca sa a fost reperată în mod întâmplător de lumina farurilor unei bărci it