Recomandare: nu scoateţi polipii la copii prea mici!
O gafă făcută de populaţie este ideea moştenită de la alţii că apendicul, amigdalele şi polipii sunt ceva netrebuincios, nişte atavisme, nişte rămăşiţe nefolositoare de pe drumul perfecţionării organismului uman. Greşit în cazul amigdalelor, greşit şi în cazul apendicului. Şi fiindcă discutăm despre polipi, eroare şi în a-i considera inutili. Polipii fac şi ei parte dintr-un lanţ de apărare imunitară, fiind consideraţi amigdale plasate în spatele nasului. A apus vremea în care şi polipii se scoteau pompieristic, pe bandă rulantă, adesea profitând de operaţia de îndepărtare a amigdalelor din gât.
La copii, polipii se numesc vegetaţii adenoide. În cazul unor copii, aceste vegetaţii cresc uneori excesiv, ca urmare a luptei cu desele infecţii. Trebuie reamintit că polipii copilăriei fac parte dintr-un lanţ de apărare imunitar. Când cresc prea mult, vegetaţiile, adică polipii copilăriei, trebuie scoase pentru că astupă nasul. Din această cauză copilul respiră doar pe gură, somnul e prost, cu o rea oxigenare a creierului, se scoală obosit, cu cearcăne, fără poftă de mâncare, este neatent la şcoală şi sforăie, plus că nu mai aude bine. Secreţiile nazale nu se mai scurg bine, aşa că micuţii cu polipi prea mari au muci şi când nu sunt răciţi. Polipii prea mari blochează şi trompa lui Eustachio, aşa că nu se mai aerisesc urechile, apărând otite.
Cei cu polipii prea mari ajung chiar la astm şi la traheo-bronşite. Profesorul doctor Codruţ Sarafoleanu, şeful Clinicii ORL de la Spitalul Sf. Maria, subliniază că polipii copilăriei se scot când copilul are o respiraţie rea pe nas. Polipii copilăriei se scot prin metoda clasică, printr-un chiuretaj, printr-o curăţire cu anestezie locală sau generală. Această operaţie de polipi e bine să se facă la vârsta de 6-7 ani, pentru că până la pubertate aceste
