O simplă răsfoire a revistelor pentru copii din anii regimului comunist Nicolae Ceauşescu ne ajută să înţelegem că „Pluguşorul“ nu era pentru prosperitatea gospodăriei în care se făcea urarea, ci unul cu versuri schilodite în care se cânta bunăstarea gliei şi se mulţumea „marelui grădinar care ne creşte cu mult har“.

“După datina străbună, cu prilejul Anului Nou, în Capitală şi în judeţele ţării va avea loc Pluguşorul copiilor şi tineretului prin care tînăra generaţie a patriei îşi va manifesta dragostea şi recunoştinţa pentru minunatele condiţii de viaţă şi muncă ce le-au fost create de către partid, de către secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”, se spunea într-un articol din „Cutezătorii“, cea mai cunoscută revistă pentru copii din „Epoca de Aur“.

Existau mai multe variante ale Pluguşorului, însă ideeea de bază era aceeaşi. Cea din 1980 suna aşa: „Aho, aho, copii şi fraţi/ Staţi puţin şi nu mînaţi/ Şi urarea mi-ascultaţi/ C-am pornit-o de cu zori/ Prin ţară colindători/ Prin oraşe, prin comune/ Cu urările străbune/ De viaţă, de sănătate/ La constructorii voinici/ La mineri, la-nvăţători/ Că ni-e ţara cîmp de flori/ Răsădit de muncitori/ Tînăr să se-nalţe-n soare/ Cu uzine, cu ogoare/ Şi cu vise minunate (…) Ia strângeţi-vă flăcăi/ Şi sunaţi din zurgalăi/ Să răsune munţi şi văi/ Hăi, hăi!

Anul care s-a-ncheiat/ A fost mîndru şi bogat/ Am înălţat un imn ales/ Pentru-al XII-lea Congres/ Cîntând Foto Pluguşorul în Epoca de Aur

dragostea fierbinte/ Pentru bravul preşedinte/ Reales de-al ţării For/ Şi de întregul popor/ Să ne fie înainte/ Înţelept conducător/ Nalt exemplu, far şi zbor… Haideţi să-i urăm în cor/ Sănătate, fericire/ Ia uraţi din pluguşor/ Şi sunaţi din zurgălăi/ Să răsune munţi şi văi! Hăi, hăi!"

Pluguşorul din anul 1984 ridica şi mai mult în slăvi cuplul dictatorial, Elena şi Nicolae C