Mijlocaşul stînga a povestit cum l-a maturizat străinătatea, cum vede fotbalul la 30 de ani şi cum speră s-o transforme pe Dinamo într-o campioană

Cei aproape 5 ani trăiţi în Germania şi-au lăsat amprenta pe mentalitatea lui Vlad Munteanu. Fotbalistul de acum e meticulos, aşezat, cumpătat şi isteţ în dialog, o variantă îmbunătăţită a zvăpăiatului Vlăduţ de acum un deceniu. S-a trezit la timp, are o familie fericită, aşteaptă în luna mai al doilea băiat, după David, acum în vîrstă de doi ani, are o situaţie materială liniştitoare şi face parte din rîndul oamenilor care vor să pună în practică lucrurile bune pe care le gîndesc sau le învaţă de la alţii.

- De ce lăsat Germania pentru România? Ziceai că o să faci asta doar după ce-ţi închei cariera de fotbalist.

- M-a influenţat faptul că sezonul începe mai tîrziu la noi şi am timp să mă pregătesc ca să reintru în formă. De la bun început, n-am cerut răbdare, ştiu că nu există aşa ceva la noi în ţară.

- Revenirea ta poate fi percepută ca un regres?

- E un pas înapoi ce poate să mă ducă doi paşi înainte. Vin într-un mediu pe care-l ştiu, cunosc calităţile şi defectele tuturor şi sînt îndeajuns de matur să nu mai repet greşelile tinereţii.

"Lipseşte responsabilitatea"

- Care e principala diferenţă dintre români şi germani?

- Marea noastră problemă e lipsa responsabilităţii. La ei, fiecare îşi face treaba cît mai bine pe bucăţica lui. Petreceri cu băuturi din plin există şi la ei, se duc la restaurant cu echipa, mănîncă, beau, dar a doua zi, la muncă, îşi preiau îndatoririle şi le fac cît mai bine posibil.

- Alergi mai puţin pentru o echipă românească decît pentru una germană?

- Depinde de tine, ca jucător. Dacă o echipă nu e bine pusă pe teren, alergi mai mult. Totul ţine de responsabilitate. Alergi cît şi c