Românii au un obicei prost (printre multele obicieiuri proaste): din când în când fac praf toate instituţiile statului şi se întorc în Vestul sălbatic. În junglă. În Epoca de piatră. Vă las pe dumneavoastră să alegeţi sintagma potrivită.
Zilele trecute, am descoperit - aproape cu blazare - două noi cazuri de tâmpire în masă. Ambele întorc civilizaţia cu multe decenii (chiar secole) în urmă. Parcă am fi într-un joc sinistru. Am dat prost cu zarul şi - pac! - şase decenii îndărăt!
Primul studiu de caz: abandonarea asistenţei medicale din şcolile rurale. Nişte minţi luminate au decis, în 2008, că deconturile privind vaccinările elevilor şi controalele periodice trebuie să treacă de la Direcţia Sanitară la Primării.
Uşor de zis, complicat de făcut. Autorităţile sanitare gălăţene au lăsat baltă finanţarea, îndeplinindu-şi, deci, partea lor. Primăriile, în schimb, n-au preluat programul, ca urmare lucrurile au rămas ca-n tren. În sensul că, o vreme, medicii şi-au făcut treaba, chiar şi neplătiţi fiind, mânaţi din spate de jurământul lui Hipocrate.
Însă cum totul pe lumea asta are o limită, doctorii gălăţeni tocmai au anunţat că - gata! - s-a terminat cu moaca. Nu mai vaccinează niciun copil şi nu mai fac niciun control sanitar în şcoli până când primăriile nu fac deconturile şi nu plătesc.
Situaţia - halucinată de-a dreptul! - este egalată cumva doar de nebunia din 1990, când toţi medicii de la ţară un fugit la oraş, iar sătenii au rămas de izbelişte.
Al doilea studiu de caz: abandonarea satelor în ghearele infractorilor. Se întâmplă începând din această toamnă, în urma deciziei guvernamentale de a desfiinţa posturile de Poliţie rurale. Oamenii legii au fost comasaţi în nişte centre ce acoperă 15-20 de localităţi. Ei ajung prin acele sate doar din când în când, în vizită, şi asigură ordinea şi liniştea publică (la o adică misiunea lor de
