În 1945, pe 9 mai, s-a încheiat cel de-al Doilea Război Mondial. Generalul Ion Călin (86 de ani) a fost pe câmpul de bătălie din est şi a încercat să îşi apere ţara. Devenit veteran de război, bătrânul a trecut prin chinuri groaznice. Cantonat pe valea Ialpugului, a ţinut piept bătăilor, păduchilor şi foametei. Ca să scape de chinuri, a fugit de pe front înainte ca România să treacă de partea Aliaţilor.
Generalul Ion Călin (86 de ani) se aşează pe un scaun din sufrageria apartamentului în care locuieşte. Îşi trage puţin sufletul şi încearcă să îşi amintească experienţa trăită pe frontul de est, în cel de-al Doilea Război Mondial.
Era în prima lună de primăvară a anului 1944, în momentul în care de la primăria comunei Roşcani, localitatea în care generalul s-a născut, a fostului judeţ Covurlui, astăzi Galaţi, a sunat mobilizarea.
„Eram prin curte în momentul în care a sunat cu trompeta de la Primărie. Acesta era semnalul prin care tinerii erau chemaţi la război“, rememorează bătrânul general.
Avea doar 19 ani în momentul în care a plecat la război. Nu ştia ce înseamă viaţa pe frontul de luptă şi cum trebuie mânuite armele. Cunoştea doar un singur lucru: inamicul trebuia anihilat.
„Eu făceam parte din contingentul de premilitari ai satului în care m-am născut. Era un fel de pregătire militară, până când ne venea vremea să fim încorporaţi“, adaugă veteranul.
Firul poveştii se întrerupe preţ de câteva secunde. Mâinile bătrâne încep să tremurie, iar chipul ridat este brăzdat de lacrimi. Veteranul de război îşi scoate o batistă din buzunar şi îşi şterge ochii umezi.
Ca şi când ar fi primit un ordin, se îndreaptă în scaun, iar, apoi, ca un soldat neînfricat, continuă. Alături de alţi 40 de tineri din sat, ce nu aveau mai mult de 20 de ani, tânărul plecat la război a ajuns la Galaţi. Fără să primească in
