Raphael Stănescu a povestit ce vrea de la viaţă, speră să ajungă mai bun ca Xavi şi şi-a conturat profilul ca fotbalist şi ca tînăr de viitor
Raphael Stănescu este cel mai tînăr fotbalist din lotul dinamovist şi jucătorul care a impresionat cel mai mult şi mai rapid în cantonamentul din Antalya. Fotbalistul de 17 ani şi jumătate a acceptat să-şi dezvăluie concepţiile în faţa suporterilor dinamovişti.
- Rafa, ce a însemnat pentru tine să debutezi în Liga 1 în tricoul lui Dinamo la 16 ani?
- Cea mai mare bucurie a mea în 2010. Mi s-a îndeplinit un vis. De fapt, îmi trăiesc visul, fiindcă de cînd m-am apucat de fotbal am ţinut şi am vrut să evoluez la Dinamo.
"Părinţii sînt idolii mei"
- Mai resimţi emoţiile începutului de carieră?
- Da, fiindcă am puţine minute la echipa mare. Cred că e normal ca la vîrsta mea să ai emoţii, vrei să marchezi cumva evenimentul, să nu te faci de rîs. Sper că pînă acum am reuşit lucruri frumoase.
- Cît de mult te ajută că părinţii tăi au fost sportivi de performanţă?
- Ei sînt idolii mei. Îi iubesc şi îi stimez enorm. Nu doar că m-au învăţat ce e bine şi ce e rău, dar m-au ajutat şi în sport. Ce să fac, cum să mănînc, să dorm etc. Sînt cei mai importanţi oameni din viaţa mea, dar vreau să-i depăşesc!
- Cum de te-ai născut în Germania?
- Mama şi tata au plecat imediat după '90 acolo pentru un trai mai bun, aşa că eu şi sora mea ne-am născut la Degendorf, lîngă Munchen. Sînt bavarez, ca să zic aşa. Păcat de faptul că nu ştiu germana, am plecat la 3 ani de acolo.
- Regreţi că n-ai rămas în Germania?
- Şi da, şi nu. Acesta a fost destinul meu. N-am mai fost acolo de atunci, dar sper să mă reîntorc curînd. Cum o să fac rost de bani, mă duc acolo într-o vacanţă.
"Nu sînt Adrian Cris
