Multipremiaţii fraţi Dardenne au venit personal la Bucureşti pentru a-şi promova cel mai recent film al lor, „Le gamin au vélo“ / „Băiatul cu bicicleta“.
Filmul a fost distins anul trecut cu Marele Premiu al juriului la Cannes şi pentru cel mai bun scenariu la aşa-zisele „Oscaruri" europene. Nu trebuie nicicând uitat că cei doi cineaşti fac parte din restrânsul „club" al posesorilor a două trofee supreme canneze, adică Palme d'Or (alături de F.F. Coppola, Kusturica, Bille August, Shohei Imamura), câştigate pentru „Rosetta" (1999) şi „L'enfant" / „Copilul" (2005). Fraţii Dardenne se încadrează cu brio în lunga serie a „legăturilor de sânge" fraterne care jalonează istoria cinematografului (Lumière, Manakia, Marx, Taviani, Coen, Farrelly, Wachowski, Hughes, Quay etc.).
Cei doi Dardenne au prezentat la Bucureşti un film, orice s-ar zice, mai accesibil decât restul filmografiei lor, în orice caz cea mai „solară" peliculă a lor. Ar fi păcat ca acest „Le gamin au vélo" să nu aibă parte de o receptare mai largă, mai spre publicul obişnuit, acela mai puţin dedat fineţurilor intelectuale. Îl împinge spre aceasta povestea intensă, care chiar te ţine cu sufletul la gură - având în centru drama unui puşti inadaptat, neiubit de tatăl său -, interpretarea senzaţională a respectivului băiat (Thomas Doret) şi, de ce nu, şi relativul său happy-end.
Copilul (sau copilul abuzat) este o temă mai veche a celor doi cineaşti belgieni, dar de data aceasta băiatul (şi psihologia sa) este cel care ţine pe umerii săi aproape întreg filmul, fiind prezent pe ecran practic în fiecare scenă. Din nefericirea provocată de lipsa de interes din partea tatălui său şi din rebeliunea contra instituţiei unde este internat, Cyril este salvat de dragostea necondiţionată a unei coafeze de cartier, Samantha (Cécile De France), sentiment aproape inexplicabil.
Binele şi Rău
