Un eveniment major, cu posibile implicaţii tectonice pentru viitorul european, a trecut aproape neobservat: în urmă cu o săptămână, premierul rus Vladimir Putin a propus la Soci o fuziune între gigantul energetic Gazprom şi compania similară din Ucraina, Naftogaz. “Aşteptăm şi vedem”, anunţă oficialii de la Bruxelles. Îngropaţi în strategiile de salvare a monedei euro şi în inerţie birocratică, europenii uită un aspect esenţial: Gazprom nu e doar o mega-companie energetică. Mitraliera politică a Kremlinului s-a armat. Sursa: Reuters
Ideea unui consorţiu bicefal care să gestioneze destinul energetic al Ucrainei şi, mai departe, al ţărilor europene care depind de gazul rusesc e relativ veche.
Îşi mai aminteşte cineva de memorandumul din 2002 semnat de Vladimir Putin cu fostul preşedinte ucrainian Leonid Kucima care punea pe hârtie detaliile unei fuziuni energetice de dimensiuni colosale? La vremea respectivă, planurile Moscovei nu s-au concretizat, dar ideea a rămas înşurubată pe agenda Kremlinului.
Apoi, în 2006, acelaşi Vladimir Putin a reluat subiectul, vorbind public despre perspectivele unei implicări ruseşti în controlul sistemului de tranzit al gazelor din Ucraina. “Revoluţia portocalie” era încă proaspătă, iar Duma de la Kiev a reacţionat violent, Iulia Timoşenko asigurând validarea legislativă a unui proiect care interzicea orice formă de înstrăinare a părţilor aflate în componenţa sistemului energetic ucrainean.
Legea e în vigoare şi în prezent, dar povara preţului actual plătit de Kiev pentru gazele ruseşti, coroborată cu falimentul de facto al Naftogaz, poate împinge la anularea sa şi intrarea în linie dreaptă spre un conglomerat care ar trebui să provoace coşmaruri europenilor: un consorţiu controlat de Gazprom, chiar în inima Kievului.
10 decembrie 2009. Victor Iuşcenko declară că se doreşte falimentul controlat al companiei naţio
