„Mi-am dus soţia grav bolnavă în spital şi trebuia internată, dar n-am avut bani să-i cumpăr medicamente şi am refuzat internarea", a spus pensionarul Ion Gănescu.

La Casa de Ajutor Reciproc din Râmnicu Vâlcea, pensionarii se împrumută pe capete să-şi poată duce, de azi pe mâine, zilele amărâte. „Numai pe 2 iulie am avut 84 de pensionari care au ridicat peste 128.000 lei. A fost ziua cu cele mai multe împrumuturi de până acum din istoria CAR-ului", a spus Grigore Răban, preşedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Râmnicu Vâlcea. În faţa ghişeelor, trişti şi abătuţi, fiecare îşi trăieşte propria dramă. „Preţul medicamentelor ne omoară. Soţia mea a fost planificatoare în spital, are o pensie de 870 de lei. Am dus-o grav bolnavă în spital şi trebuia internată, pe cardiologie, dar n-am avut bani să-i cumpăr medicamente şi am refuzat internarea", a spus Ion Gănescu, 67 ani, pensionar.

Eutanasierea, soluţia disperării

„Ce să fac cu o pensie de 300 de lei. Sunt operată de două ori la coloană, iar soţul meu este şi el cardiac. Murim cu zile şi nu ne ajungem de la o pensie la alta", a spus Elena Simulete, din Băbeni, care venise să fac un împrumut. Marioara Iancu a lucrat la Metalo Chimica, iar cu pensia de 600 de lei, din care 2.400 lei de lei ar trebui să dea la reabilitarea termică a blocului, nu ştie cum o va scoate la capăt. „Nu se ajung banii de niciun fel. Sunt zile amărâte pe care le ducem", spune femeia. Supăraţi, pensionarii vin la CARP Vâlcea cu fel de fel de propuneri, unii chiar scriu versuri despre cum văd ei viitorul apropiat: „Ca la noi la nimenea!/ Unul hăis şi altul cea!/ Mai dăm înainte noi/ Când va creşte-n plopi trifoi/", a scris Dumitru Găitănaru, un tăietor de lemne din Ocnele Mari. „O femeie din Cernişoara a venit şi a cerut să fie eutanasiată. Este tot mai greu pentru ei. În Vâlcea sunt 130.000 de pensionari