Noul CSM a dovedit o remarcabilă inteligenţă instituţională.
Poate n-aţi aflat, dar la Consiliul Superior al Magistraturii s-a petrecut acum câteva zile un fapt cu totul neobişnuit: nici unul dintre candidaţii pentru posturi vacante la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a întrunit voturile necesare pentru a avansa la instanţa supremă. Primii intraţi, candidaţii la Secţia Civilă, s-au prezentat bine, au vorbit ore în şir, dar în final votul le-a fost defavorabil tuturor. Cei de la Secţia Comercială s-au prins că se întâmplă ceva, au vorbit mai puţin şi nici unul dintre ei n-a reuşit să atragă numărul necesar de voturi. Cei de la Secţia Penală nici n-au mai intrat la interviuri, întrucât juriul nu mai avea cvorum: trei membri ai CSM au părăsit sala în semn de protest faţă de mascarada la care, ziceau ei, erau nevoiţi să asiste.
Eşecul în bloc al candidaţilor este, de fapt, un succes timid al sistemului şi reprezintă o serioasă opţiune de reformă. Noul preşedinte al CSM, judecătorul Horaţius Dumbravă, a explicat că, în noua sa componenţă, Consiliul decisese înaintea concursului să-i pice pe toţi candidaţii, indiferent cât de bine pregătiţi se vor fi arătat. Totodată, el a anunţat declanşarea procedurii de modificare a modului de avansare la instanţa supremă.
Era şi timpul. Modul de accedere la ÎCCJ este de ani de zile absolut scandalos. Nici un examen, nici un concurs, nici o verificate temeinică a cunoştinţelor - ci doar un simpu interviu în faţa membrilor CSM. Cu alte cuvinte: netransparent, subiectiv, fără drept de recurs. Candidaţii depindeau exclusiv de bunăvoinţa membrilor CSM, ceea ce le ridica serioase probleme de credibilitate. Să nu uităm de cazul judecătorului Cristian Jipa care, la interviu, a confundat recursul în anulare cu recursul în interesul legii şi totuşi a primit voturile fostului CSM. Ulterior avea să i se dovedească implicare