Discursul dlui Solana ne lasa o intrebare: va putea fi armonizat militantismul in chestiuni precum incalzirea globala si pragmatismul respectuos cu care sint tratate puterile in urcare? Discursurile publice ale demnitarilor de rang inalt ai Uniunii Europene sint, intotdeauna, demne de urmarit si comentat. Formulate intr-un limbaj mai cursiv si mai putin tehnic decit cel al documentelor oficiale, concepute pentru a fi audiate si pentru a trezi reactii, astfel de texte sint accesibile oricarui european interesat de problematica europeana sau de relatiile internationale. Un exemplu in acest sens il reprezinta alocutiunea Inaltului Reprezentant al UE pentru Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC), Javier Solana, rostita joi la Paris, cu ocazia conferintei anuale a Institutului UE pentru Studii de Securitate. Textul integral poate fi lecturat pe situl web al Uniunii, iar in zilele urmatoare este de asteptat sa apara si anumite reactii si comentarii. Aceasta, pentru ca dl. Solana, desi spune multe lucruri cu care deja ne-am obisnuit, pare a transmite un mesaj ceva mai intens. Sperind ca multi dintre cititorii care vor parcurge acest articol vor avea curiozitatea sa lectureze si textul discursului Inaltului Reprezentant, nu voi urmari indeaproape firul argumentatiei acestuia, ci imi voi permite citeva comentarii si interpretari. Dl. Solana incepe prin a defini contextul actual, al globalizarii, si modul in care acesta ne impune o tranzitie la nivelul sistemului international. Criza financiara a ilustrat faptul ca marile probleme sint globale, ca natura, iar resursele ce pot contribui la solutionarea lor ramin, in cea mai mare parte a lor, la nivel national. Aceasta face ca, astazi, mai mult decit oricind, cooperarea internationala sa fie indispensabila. Intr-o anumita masura, guvernele si bancile centrale ale principalelor economii au dovedit ca sint capabile sa se