Doar 15% din unităţile medicale din ţară au îndeplinit condiţiile de acreditare. Cele care nu obţin certificarea până în 2015 rămân fără finanţare. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Început în 2010, procesul de acreditare merge extrem de greu. Doar 77 de spitale din totalul de 480 au primit această certificare de calitate. Motivul: multe nu respectă cele aproape 2.000 de criterii cerute, iar costurile acreditării pot ajunge şi la câteva sute de mii de lei. Din 2015, spitalele fără „patalama” nu mai pot încheia contracte cu casa de asigurări.

Fără „saloanele groazei”

Nu au primit avizul Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CoNAS) atât spitale orăşeneşti, cât şi unităţi din Capitală. Spitalele private stau ceva mai bine, multe grăbinduse să obţină acreditarea, unul chiar cu nivel maxim de încredere. Un spital trebuie să îndeplinească peste 85% din indicatorii ce ţin de siguranţa pacientului, infecţii intraspitaliceşti, aparatură, dar şi de partea de circuite, avize de la pompieri şi direcţiile de sănătate.

Un salon nu trebuie să aibă mai mult de şase paturi, ori, la spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală se înghesuie şi câte 16 pacienţi în aceeaşi cameră. Deşi a solicitat acreditarea încă din 2010, nici Spitalul de Nefrologie „Carol Davila” nu a reuşit acest lucru.

„Pompierii nu ne-au acordat avizul pentru unul dintre corpuri. Sperăm să o remediem până la sfârşitul anului”, ne-a declarat managerul Mircea Penescu. În opinia sa, sunt puţine spitale „perfecte”. „Sistemul de acreditare din Spania e mult mai simplu, au mult mai puţine criterii decât noi. Nu cred că spitalele neacreditate vor fi închise, suntem la început cu acest proces”

Spitalele de top, rarităţi

Primul spital ce a primit acreditarea a fost Spitalul Militar din Cluj-Napoca, cu un procent de 97,47%. Alte unităţi cu certificate de calitate sunt: Institutul „Matei Balş”,