Istoria Poliţiei Române este interesantă, însă ea poate fi şi savuroasă prin unele fapte poliţieneşti Sunt mai haioase, numai că nu încep cu "Cică..." Şi nu încep aşa, pentru că Istoria Poliţiei Române este interesantă, însă ea poate fi şi savuroasă prin unele fapte poliţieneşti Sunt mai haioase, numai că nu încep cu "Cică..." Şi nu încep aşa, pentru că sunt fapte reale, nu bancuri. "Căpitanul de istorie" Florin Şinca adună, din diferite epoci, isprăvi poliţieneşti pe care le redă măiastru. Sunt savuroase! Sunt cu poliţişti! Un ordin poliţienesc stârneşte confuzie printre… gardieni În vremea domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1853 şi 1854-1856), bântuind holera în Bucureşti, la ordinul prefectului, funcţionarii Poliţiei Capitalei au lipit pe zidurile clădirilor următorul ordin: ,,Fiind holeră, poruncim cetăţenilor cari se întorc după dece cesuri din noapte acasă să nu cânte pe drum, nici să nu facă sgomot''. Nu se ştie ce legătură avea holera cu zgomotul. Într-una din nopţi, pe la ora 12, câţiva tineri cheflii se întorceau cântând de la cârciumă. Un gardist le aţine calea, cu gând să-i ducă la poliţie şi-i întreabă: ,,Cum domnilor? N-aţi citit porunca? Cine se întoarce acasă după zece noaptea nu are voie să cânte!'' ,,Am citit! - răspunse unul dintre ei - dar noi nu ne întoarcem acasă. Noi mergem într-altă cârciumă!'' Neaşteptatul răspuns a nedumerit iremediabil pe gardian, care, neştiind ce să mai zică, i-a lăsat să plece. A doua zi, ordinul poliţienesc fu schimbat, astfel: ,,Fiind holeră, poruncim cetăţenilor să nu facă sgomot şi să nu cânte pe drum după dece cesuri noaptea, ori se întorc acasă, ori nu se întorc!'' A intrat să se încălzească în… beciul Agiei Într-una din zilele anului 1803, o oarecare Gherghina se jăluieşte domnitorului Constantin Ipsilanti pentru că a fost închisă pe nedrept la Agie. Cercetându-se cazul, se constată că împricin