Pictoriţa Margareta (Medi) Wechsler Dinu are 103 ani. Este cea mai frumoasă femeie pe care am întâlnit-o.

Ştiţi ora aceea a dimineţii când în oraş e încă linişte şi prima lumină cade perfect peste întunericul catifelat, cade divin, ca într-un tablou de Marc Chagall? Atunci, la răsărit, uneori, dar tot mai rar, Medi Dinu priveşte cerul. Ştiţi de câte ori şi cât de frumos a răsărit soarele din decembrie 1908 până în martie 2012, până în acest timp târziu, cu suflete îngheţate? Medi Dinu ştie.

Istoria secolului XX are în sfârşit un cronicar adecvat. Şi câte s-au întâmplat în ultima sută de ani! Au căzut şi monarhia, şi comunismul, au scris şi Jean-Paul Sartre şi Mihaela Rădulescu, şi-au dat măştile jos toţi diavolii, coborând omenirea în grotă, şi s-au ridicat rachetele spaţiale spre abisuri, transportându-ne toate visele pe Lună, iar noi contăm pe istorie? Da, noi contăm pe istorie.

Această femeie care ne priveşte acum cu ochii ca marea a văzut tot: a fost evreică în timpul a două războaie mondiale, a absolvit Belle Arte, dar a studiat şi matematici, şi filosofie, i-a fost elevă şi lui Dan Barbilian (poetul Ion Barbu), şi lui Nae Ionescu, a pictat Balcicul din dragoste şi cu talent, a fost căsătorită cu un poet - Stephan Roll - care a lucrat în cuvinte ca în mătase. Aţi auzit de Lăptăria lui Enache? Era, cândva, a socrului lui Medi Dinu.

Această femeie care ne priveşte acum cu ochii ca marea a trăit printre avangardiştii care au uluit, între războaie, cultura română. Pentru ea, Victor Brauner nu este doar un nume. Acesta nu este suprarealism: vorbim cu o femeie care obişnuia să dejuneze cu Brunea-Fox. Rândurile următoare nu rezumă, aşa cum s-ar putea crede, un veac de seninătate. Medi Dinu şi-a trăit şi şi-a înţeles secolul. I-a văzut, de aproape, abjecţia, şi dacă acum, răsucind fusele amintirilor, ocoleşte răul, o face doar din elega