Curtea Constituţională a hotărât ieri ceea ce era de aşteptat: cel care are prioritate în reprezentarea României la Consiliul European este preşedintele ţării.
A fost una dintre cele mai simple decizii pentru judecătorii constituţionali. O decizie care era scrisă, practic, în Constituţie, la articolul 80, alineatul 1, care prevede că „Preşedintele României reprezintă statul român".
Hotărârea Curţii fusese anticipată chiar şi de liderii USL, care au făcut pe dracu-n patru să nu ajungă la judecata constituţională. De aceea, nu cu mult timp în urmă, PSD-iştii şi PNL-iştii n-au avut curajul de a-l „împuternici" pe Ponta pentru Bruxelles printr-o hotărâre a Parlamentului (care ar fi fost atacabilă la Curtea Constituţională), ci s-au mărginit la o declaraţie politică, lipsită de valoare juridică şi de putere executorie.
Şi de-aici intră în scenă penibilul. Mai întâi, Victor Ponta declară că, în ciuda deciziei Curţii Constituţionale, el va merge, „evident", la Consiliul European. Apoi, premierul lansează un nou atac la adresa Curţii, încercând să-i discrediteze pe magistraţii care au votat în favoarea preşedintelui. Din puţul gândirii lui Ponta izvorăşte o frază de o imbecilitate rară: Curtea Constituţională sabotează Parlamentul! Aşadar, Curtea ar trebui desfiinţată, pentru că rolul ei e tocmai acela de a ţine instituţiile statului, inclusiv Parlamentul, sub control constituţional. Iar fără Curtea Constituţională, nu mai avem nevoie nici de Constituţie. Iată haosul perfect pe care-l visează dl Ponta!
Mai există şi un discurs paralel, în care liderul PSD - atunci când decizia nu-i convine - incriminează „politizarea Curţii Constituţionale". Campion al demagogiei, Ponta vorbeşte despre necesitatea „depolitizării Curţii Constituţionale", în timp ce politizează cu febrilitate toate instituţiile, la TVR depăşind limitele barbariei.
Gândirea be
