Pînă la urmă, cînd e vorba de efort vizual, de ochelari şi de defectele de vedere, adevărata întrebare este următoarea: "se simte sau nu se simte bine ochiul?". Este complet greşită ideea unora, care atunci cînd îşi procură ochelari noi sau îşi pun prima dată ochelari se autoliniştesc spunînd: "trebuie să mă obişnuiesc cîteva zile cu lentilele noi".
Pînă la urmă, cînd e vorba de efort vizual, de ochelari şi de defectele de vedere, adevărata întrebare este următoarea: "se simte sau nu se simte bine ochiul?". Este complet greşită ideea unora, care atunci cînd îşi procură ochelari noi sau îşi pun prima dată ochelari se autoliniştesc spunînd: "trebuie să mă obişnuiesc cîteva zile cu lentilele noi". Eroare, eroare... În afară de cîteva situaţii mai rare, purtătorul nu are nevoie de nici o perioadă de acomodare. Dacă omul simte ceva în neregulă, înseamnă că ochelarii sînt greşit aleşi sau făcuţi rău. De un timp scurt de acomodare e nevoie doar în cazul lentilelor cilindrice pentru astigmatism şi în cazul ochelarilor progresivi, la care dioptria se schimbă coborînd din susul lentilei. Ochelarii cu dioptrii bine potrivite, cu distanţa interpupilară corectă, trebuie să aducă imediat o stare de bine ochilor şi omul să-şi dorească purtarea lor. Un ochi se simte bine cînd are o stare de confort vizual, cînd vede corect, fără ceaţă, fără dublarea imaginii, cînd există claritate în privire, cînd literele şi obiectele sînt văzute la adevărata lor dimensiune şi nu sînt mărite sau micşorate de lentile. Un ochi se simte bine cînd aduce omului şi un confort fizic, cînd ochelarii nu-i provoacă ameţeli, nici pierderea siguranţei, cînd nu resimte dureri de cap şi cînd vede clar treapta scării pe care pune piciorul. Cînd ochiul se simte bine, el trebuie să ceară purtarea ochelarilor dacă aceştia sînt făcuţi corect.
Pînă la urmă, cînd e vorba de efort vizual, de
