Deja umblă vârtos prin popor ideea cum că acel cancer localizat la prostată este un cancer mai puţin fioros, un cancer mai blând, care evoluează lent şi la vârste înaintate suferindul moare de altă boală, şi nu de cancerul de prostată.
Numai că această idee care a prins rădăcini în rândul populaţiei este uneori zguduită de nişte erate pe care le dă viaţa, erate triste, fiindcă mor bărbaţi nu aşa vârstnici şi doar într-un an de zile, cum a fost cazul marelui actor, marelui om de show, marelui făcător de emisiuni de radio şi marelui român Florian Pittiş.
Un lăudat chirurg urolog, Cristian Surcel, din Centrul de transplant renal şi chirurgie urologică de la Fundeni, explică bolile de prostată. În primul rând, chestia aceea cu un cancer blând în formă de prostată nu stă în totalitate în picioare. Tipurile de celule în cancerul de prostată determină supravieţuirea mai lungă sau mai scurtă, determină evoluţia bolii, determină tratamentul. În efectul pozitiv al tratamentelor contează foarte mult şi stadiul în care intervine medicina asupra prostatei canceroase.
La bărbaţii tineri se întâlneşte des prostatita, care înseamnă o inflamaţie sau o infecţie a prostatei. Cercetările au stabilit că 40% dintre bărbaţii până în 40 de ani trec cel puţin printr-un episod de prostatită. Acestea se manifestă prin dureri în penis, în perineu, în anus, prin fenomene gastrice, dar oricum durerile sunt nespecifice. Dar să trecem la acea mărire a dimensiunilor prostatei ca urmare a adenomului de prostată (boală necanceroasă), dar şi a cancerului de prostată. Din păcate, simptomele, şi în adenomul necanceros, şi în cancerul de prostată, se aseamănă mult şi numai prelevarea prin puncţie a unei porţiuni de prostată şi examenele de laborator duc la concluzia că este adenom sau cancer. La 60 de ani, 20% dintre bărbaţi au adenom de prostată, iar la 80 de ani
