Un europarlamentar sau candidat responsabil ar avea toate motivele sa joace cartea competentei si a deschiderii catre agenda europeana, macar din dorinta de a se distanta de zgomotul de fond al vibrantei democratii romanesti de astazi. Dupa cum arata, astazi, scena politica romaneasca, e greu de crezut ca alegerile europarlamentare vor contribui prea mult la clarificarea agendei comunitare, la asumarea ei de catre cetatenii romani. Daca scrutinul se va tine in mai, la termenul fixat, sansele se apropie de zero - spiritele sint prea inflamate pe scena politica, spre a mai face loc temelor europene. Daca va fi aminat, ar mai fi timp pentru construirea unor agende electorale mai sobre si mai profesioniste, cu conditia sa nu intervina vreo noua criza, care sa tulbure si mai mult apele. Doar presiunile de la Bruxelles si, eventual, prezenta unor lideri marcanti ai grupurilor politice europene ar putea atenua tendinta de a "nationaliza" integral scrutinul european.
Nici europenii mai vechi nu stau prea bine, trebuie sa o recunoastem. Dar asta e o alta problema, si nu sintem obligati sa copiem si greselile occidentalilor. Iar comparatia cu statele primite in UE la 1 mai 2004 este, oarecum, in dezavantajul nostru. Si acestea au fost nevoite sa se confrunte, la nici doua luni de la aderare, cu acest tip de alegeri, insa, in cazul lor, scrutinul a fost pan-european, desfasurat simultan in toate cele 25 de state membre. In aceste conditii, programele politice au fost mai bine articulate, iar controlul de la Bruxelles asupra strategiilor de campanie - mai strict. Din perspectiva cetateanului, scrutinul a incurajat dobindirea unui grad sporit de competenta civica in problematica europeana, prin comparatie cu asteptarile asociate alegerilor de anul acesta, din Romania si Bulgaria.
Competenta civica (referitoare la un anumit sistem politic, la o anumita agenda politica) e
