Există două feluri timişoreni. Cei mai mulţi sunt simpli cetăţeni. Cetăţeanul simplu este vânat de autorităţi şi trebuie să respecte toate legile. Cetăţeanul simplu este sclavul umil al statului. Sclav bun de plata atunci când statul decide că are nevoie de mai mulţi bani.

Cetăţeanul simplu ia amendă dacă se urcă în tramvai fără bilet. I se blochează roata dacă parchează pe trotuar. Pierde permisul dacă trece pe roşu. Nu are voie să facă gălăgie, să circule cu bicicleta prin pieţe, să nu achite la timp impozitele şi plăteşte tot timpul dacă supără vreun „organ".

Când ia contact cu statul, cetăţeanul simplu trebuie umilit. Să nu-şi ia cumva lumea în cap. Trebuie plimbat de la o instituţie la alta. Trebuie pus să stea la cozi interminabile şi să se umilească, făcând plecăciuni în faţa ghişeelor. Simplul cetăţean trebuie făcut să se simtă ca un sclav pe plantaţia statului. Statul are grijă, în fiecare secundă, să îi amintească cetăţeanului simplu care este locul lui.

Cetăţeanul simplu este plicticos. Nu face nimic spectaculos de frica autorităţilor.

Cel mai interesant este cetăţeanul complicat. Iată de ce.

Un timişorean complicat a parcat pe trotuar. Serviciul Ridicări i-a luat pe sus maşina şi a dus-o la depozit. Pentru că este un cetăţean complicat, personajul acesta nu a achitat vreo amendă sau taxă de eliberare a maşinii. Pur şi simplu a schimbat două vorbe cu băieţii de la „ridicări" şi gata, a primit maşina, cu scuze pentru deranj.

Există şi un clan cu totul privilegiat, al cetăţenilor foarte complicaţi.

Aceşti cetăţeni au blocat o stradă din centrul Timişoarei. Chiar în faţa Poliţiei Timişoara. Aveau de ţinut o nuntă foarte complicată. Au adus armăsari şi caleşti, pentru că limuzinele de zeci de mii de euro nu erau destul de nobile, motiv pentru care le-au lăsat cocoţate pe trotuare şi spaţii verzi.