Finanţatorii cluburilor noastre se plîng că n-au stadioane, dar aşteaptă ca statul să le construiască

Printre cătuşele zornăite pe la televizor, şi-a făcut loc în fotbalul românesc o pată de culoare. Oferită de stadionul din Ploieşti. Inaugurat duminică, a oferit o imagine excelentă. Atît la faţa locului, cît şi la televizor. În acelaşi timp cu Petrolul-Dinamo, pe celelalte două Digi se vedeau Parma-Roma şi Rennes-St. Etienne, iar arena prahoveană nu era cu nimic mai prejos decît cele din Italia ori Franţa.

Mai nou au apărut informaţii referitoare la anumite costuri suplimentare la şantierul de la “Ilie Oană”. Dar asta deja se înscrie în realitatea românească a acestor timpuri, căci noi am ajuns să spunem “Se fură, asta e, ne-am obişnuit, bine măcar că au făcut ceva”.

Într-o perioadă scurtă am inaugurat, sau urmează s-o facem, trei stadioane frumoase, la Bucureşti, Ploieşti şi Cluj. Toate au un numitor comun. Sînt construite de primării, de stat cu alte cuvinte. Din banii fiecăruia dintre noi, din impozitele fiecăruia dintre noi. Foarte bine că se fac. Discuţia e alta. Finanţatorii cluburilor noastre, ei ce naiba fac? În afară că se laudă cu titulatura de patroni şi bat cîmpii la televizor, ce mai fac? Veţi spune că-şi bagă banii în fotbal. Greşit! În majoritatea cazurilor, ei împrumută cluburile de care s-au lipit. Sînt “împrumutători”.

Teoretic, stadionul din Ploieşti a costat 17 milioane de euro. Ce i-a împiedicat pe finanţatorii lui Dinamo să facă, în atîţia ani, unul identic. Hai să zicem de 20 de milioane de euro, să fie un pic mai mare. Sau pe cel din Pipera să facă unul pentru Steaua? De 30 de milioane de euro, că Steaua are mai mulţi suporteri. I-a împiedicat mentalitatea de a dori totul gratis, de la stat, pe considerente obscure, corecte doar pentru ei.

Unde au dreptate aceşti finanţatori e la obtuzitatea statului, care n