Peisajul românesc de azi este dominat de atitudini opuse. Îi avem pe cei care nu se reţin, nu au niciun fel de inhibiţie, nu se cenzurează. Spun ce le vine la gură, după interesul de moment. Şi îi mai avem pe cei care, competenţi în mod real, nu se exprimă, tac, autocenzurându-se. Din frică, lehamite sau oboseală.

Ne arată foarte limpede tensiunile din interiorul partidelor: o structură umană ceva mai mare nu poate rezista în timp dacă anihilează pe ceilalţi în folosul unei strategii strict personale. Cândva, mai devreme sau mai târziu, lucrurile nerostite, cenzurate, erup la suprafaţă. Delictul de opinie se înfruntă pe faţă cu dictatura singurei idei şi a unicului lider. Taberele se poziţionează radical: unii reclamă democraţia internă, de pildă prin consultarea bazei de partid, în vreme ce alţii confirmă caracterul definitiv al unor decizii deja luate. Să fie exercitarea autorităţii apanajul cinicilor, al şmecherilor, al infractorilor, dovediţi sau nu, al celor care ştiu să dea cu pumnul în masă, care se învârt, se descurcă, al lingăilor şi carieriştilor de toate speciile, de la cei în costum la cei în sutană? Radu Preda, teolog

Până să fie lupte pentru putere, asemenea momente reprezintă examene de caracter. Se vede, concret, cine sare în sprijinul principiilor, oricâte consecinţe negative ar avea gestul. Şi cine se acomodează cu starea de fapt, sperând ceva mai bun pentru sine. Tot acum se văd şi alunecoşii, cei care vor să împace lupul şi capra, dar fără a renunţa la varză. Experienţa este, de regulă, deprimantă, confirmând adâncimile insondabile ale mizeriei umane. Cine nu stă bine cu inima şi are naturelul prea simţitor, să se gândească de două ori dacă intră în bătălie.

Şi totuşi. Să fie exercitarea autorităţii apanajul cinicilor, al şmecherilor, al infractorilor, dovediţi sau nu, al celor care ştiu să dea cu pumnul în masă, c