surprinzătoare, şocant este că se petrece într-o Românie despre care se putea crede că s-au schimbat multe în relaţia serviciilor secrete cu propriii cetăţeni, la 16 ani după Revoluţie. surprinzătoare, şocant este că se petrece într-o Românie despre care se putea crede că s-au schimbat multe în relaţia serviciilor secrete cu propriii cetăţeni, la 16 ani după Revoluţie. Votul dat pentru preşedinţia CNSAS arată că nu este aşa. Puterea reală nu este exercitată de partidele politice şi alianţele lor. Deciziile importante se iau în alte încăperi. Când a promovat cu încăpăţânare proiectul legii deconspirării Securităţii, Constantin Ticu Dumitrescu a fost dat afară din partidul său de atunci, PNţCD. Până la urmă legea a ieşit, dar nu a dat CNSAS-ului nici o putere. SRI şi celelalte servicii au avut capacitatea discreţionară de a se folosi de dosare, de a le preda sau nu. În bătăliile politice, delaţiuni, chitanţe de plată pentru informatori, declaraţii, multe falsificate, multe scoase din context, au fost aruncate pe piaţă. În afară să-i compromită pe unii, serviciul asigura certificatele de bună purtare pentru alţii, CNSAS neavând încotro decât să gireze ce i se livra de la SRI, când se făceau verificările preelectorale. În rest, CNSAS mai mult a stat în blocaje decât să studieze şi bruma de dosare care i s-a pus la dispoziţie. A doua excludere a lui Ticu Dumitrescu îngrijorează cu mult mai mult decât prima. Atunci, fostul preşedinte Emil Constantinescu spunea: "M-au învins securiştii". A avut dreptate, incapacitatea sa de a controla sistemul ducându-l la un sfârşit politic lamentabil. După câştigarea alegerilor, Traian Băsescu a spus-o de mai multe ori că el nu va avea soarta lui Constantinescu. Nu a bănuit nimeni strategiile la care va apela şeful statului. Lucrurile au început să se lămurească încet-încet şi au devenit clare odată cu faimoasele proiecte de lege privi