Proverbul „Ai carte, ai parte” s-a reinventat în ultimii ani pe plaiurile mioritice într-o variantă americanizată: ai diplome, le înrămezi şi le etalezi pe pereţi. Pentru români a devenit o tendinţă foarte puternică etalarea cât mai multor diplome. Sursa: NorthFoto
Obţinute facil, unele, în urma unor cursuri care durează de la o zi la câteva luni, sau mai cu trudă, prin cursuri de master ori doctorat, diplomele în sine au menirea de a le creşte posesorilor respectul de sine. Şi asta nu doar în faţa celorlalţi, ci şi în faţa lor.
Un renumit medic timişorean ajunsese la un moment dat să aibă pereţii biroului realmente tapetaţi cu diplome, recunoaşteri şi scrisori de apreciere din partea unor instituţii autohtone şi străine, inclusiv primite prin fax.
Competenţa sa medicală era veridică, era recunoscut, ca atare nu se mai punea problema că ar fi avut de impresionat neapărat pe cineva prin acea etalare.
Dar aşa se simţea bine, cu toate acestea înrămate şi urcate pe pereţi. Acelaşi lucru se poate vedea şi în multe cabinete dentare şi în alte birouri în care se desfăşoară cu precădere meserii liberale: la notar sau la avocat, în biroul unui profesor universitar.
Au nevoie de confirmare socială
Când vine vorba despre moda afişării diplomelor, psihologii au explicaţii şi păreri împărţite. „Diploma universitară sau atestările de cursuri pot denota o anumită nevoie de confimare socială, un statut pe care respectivii nu îl au, dar pe care şi-l doresc”, afirmă psihologul Mihaela Strango.
Pe de altă parte, după ’90, în România s-a împământenit faptul că pentru orice minicurs de specializare absolventul primeşte o diplomă. Aşa că mulţi au preluat modelul din filmele americane, în care profesioniştii, ca să-şi arate credibilitatea şi excelenţa, afişează pe pereţi „dovada” pregătirii lor. @N