Mi se pare justificat ca responsabilitatea atacului să fie atribuită forţelor pro-Assad şi consider că dictatorul sirian este responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat, indiferent care a fost nivelul de unde a venit ordinul.
Utilizarea armelor chimice împotriva populaţiei civile, în contextul războiului civil din Siria, reprezintă o gravă sfidare a normelor scrise şi nescrise ale dreptului şi ale moralităţii politice. În aşteptarea raportului elaborat de inspectorii ONU, avem dreptul să emitem opinii bazate pe informaţiile şi comentariile la care am avut acces; vom vedea dacă ele vor fi sau nu confirmate. Oricum, pentru cei mai mulţi dintre noi, utilizarea armelor de distrugere în masă este condamnabilă, în sine. Iar când victime cad propriii cetăţeni, fie ei şi simpatizanţi ai rebelilor, vorbim de circumstanţe agravante.
Aşadar, mi se pare justificat ca responsabilitatea atacului să fie atribuită forţelor pro-Assad şi consider că dictatorul sirian este responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat, indiferent care a fost nivelul de unde a venit ordinul.
Se ştie foarte bine cum au evoluat, în ultimele zile, dezbaterile pe marginea unei posibile reacţii internaţionale. În următoarele zile, vom vedea dacă legislativul american va aviza planul preşedintelui Barack Obama, care presupune o reacţie militară (limitată) menită să sancţioneze drastic regimul Assad, fără a deveni un factor decisiv în ecuaţia războiului civil sirian. Nu este, în niciun caz, o formalitate: există, în ambele tabere politice şi în opinia publică, percepţia că Executivul nu are, cu adevărat, o strategie clară în privinţa Siriei.
De asemenea, vom vedea şi dacă administraţia Obama va putea conta pe un grup semnificativ de aliaţi, după ce guvernul britanic a fost silit să iasă din această coaliţie ad hoc („de voinţă”) ca urmare a votului negativ din Camera Comunelor. Franţa este, î
