Scriam mai de mult că mă uit cu invidie cum Irina Loghin, Benone Sinulescu, Angela Similea şi Fuego au fan club şi FMI, nu. Pentru că există toate premisele. O dragoste post-comunistă puternică, care s-a concretizat în aprobarea unei sumedenii de aranjamente stand-by. O relaţie de două decenii, încercată de Guvernul Tăriceanu, dar care a fost de nezdruncinat. Dovada o reprezintă sentimentele şi mai puternice de după 2009, concretizate într-o finanţare de zeci de miliarde de euro. Iar FMI a fost avertizat că riscă cu România, însă realitatea a arătat că s-a conturat o relaţie bazată pe încredere, ca într-o familie. A spus-o chiar şefa FMI: “Aveţi talent uman, surse de energie, finanţare disponibilă (...) Aveţi toate ingredientele”. Ce mai contează că sunt taxaţi şi amendaţi automobiliştii, câtă vreme guvernul a revărsat o parte din sentimentele puternice pe care le vădeşte faţă de FMI şi asupra poporului român, căruia îi creşte salariul minim. Fără să ţină cont de spusele lui Mugur Isărescu din 2007: “Din punct de vedere social poate fi fundamentat un salariu de 700-1.000 de lei, chiar şi unul de 2.000 de lei, dar real tot 500 de lei va fi”. Cu riscul de a se face de râs ministrul Bugetului, Liviu Voinea, care explica în august că “noul acord cu FMI nu prevede majorarea sau apariţia de noi taxe sau impozite”. Şi luând în derâdere chiar cele spuse de cancelarul german Angela Merkel care e de părere că taxele nu trebuie să crească înainte să se încheie criza.
Importantă este însă dragostea. Nu e păcat ca o relaţie de lungă durată, bazată pe beneficiul mutual, să nu fie încununată de înfiinţarea unui fan club FMI?
NU! Lăsând gluma la o parte, n-ar trebui după două decenii de asistenţă aproape neîntreruptă şi devenind membri UE să mai apelăm la FMI. O facem pentru că nu ne pricepem. FMI e chemat de nişte oameni politici care nu ştiu să administreze
