Este acceptabil să publici documente clasificate ale Pentagonului? Ce cântăreşte mai greu securitatea secretelor de stat sau informarea opiniei publice?

Publicând documentele armatei americane obţinute de WikiLeaks, putem spune deja că războiul din Irak nu mai are niciun secret pentru noi? Sunt noile informaţii suficiente pentru a înţelege ce se întâmplă cu adevărat pe frontul de luptă? Merită să mai citeşti 391.832 de documente, pe lângă rapoartele, cărţile şi analizele care deja există pe piaţă.

Un răspuns pozitiv vine din partea a două structuri adversare. Atât armata americană cât şi site-ul de investigaţii WikiLeaks consideră documentele drept un instrument cu ajutorul căruia poţi pătrunde în esenţa frontului irakian, drept cea mai precisă şi curpinzătoare apropiere - cel puţin până acum - de o realitate sângeroasă. Noutatea la aceste documente este perspectiva din care este văzut teatrul de luptă. Naratorii sunt chiar actorii principali.

Soldaţii sunt cei care povestesc dramele războiului, care se petrec mai mereu la punctele de control irakiene. Nervozitatea soldaţilor este la un nivel ridicat. Pot fi reclamate sute de incidente, în care au existat victime colaterale în operaţiunile militare. O noutate este şi felul în care soldaţii SUA notează cât de dezastruoasă a fost de fapt invadarea Irakului şi cu câtă brutalitate s-au confruntat irakienii între ei după ce au fost eliberaţi de dictatura lui Saddam Hussein.

Cine a urmărit ştirile din regiune anii trecuţi nu va fi surpins că aceste documente - iar dosarul WikiLeaks nu relatează doar incidente izolate, conturează o realitate compusă din 391.832 de fragmente - vor fi baza pentru scrierea istoriei acestui război din Irak.