Invers decât România, Ungaria se pregăteşte acum să instaleze în funcţie un premier de dreapta ce va guverna confortabil bucurându-se de roadele pe termen lung ale politicii de austeritate iniţiate de guvernul precedent, de sacrificiu. Sursa: EVZ

După ce a câştigat o majoritate de 53%, de invidiat în regiune, FIDESZ, partidul lui Viktor Orban, va bate probabil palma în parlament cu Jobbik, o formaţiune remarcată prin defilări paramilitare şi retorică antiţigănească, ce a obţinut şi ea un spectaculos 17%.

Se va întâmpla exact ca în 1998: după ce un predecesor a luat toate deciziile dificile (în cazul acela, ministrul de finanţe Lajos Bokros, care şi-a legat numele de pachetul de austeritate destinat să combată minicriza maghiară de la mijlocul anilor ’90), Orban vine şi culege roadele relansării economice.

Iar pentru susţinerea parlamentară a ultranaţionaliştilor, Orban va presta desigur gargară corespunzătoare în Europa şi în regiune, cu drama ungurilor de peste hotare, interesul naţional, încetarea sclavajului impus de FMI, reorientarea ţării către Est şi încălzirea relaţiilor cu Kazah stanul, şamd - adică lucruri pe care le auziţi, mutatis mutandis, şi pe la noi, inclusiv de la persoane onorabile.

Diferenţa mare faţă de România constă în ştaiful şi profesionalismul renăscutei extreme dreapta maghiare. Dacă data trecută Orban a trebuit să înghită anticharisma partidului MIEP, unul gen România Mare, condus de bătrâniciosul Istvan Csurka, astăzi poate vorbi aceeaşi limbă cu neo-naziştii tineri şi cu alură business-fitness de la Jobbik, croiţi pe model Jorg Haider, conduşi de Gabor Vona.

Pentru a pricepe nuanţa, gândiţi-vă la diferenţa de retorică, grup ţintă şi audienţă între un partid condus de Vadim Tudor, şi unul similar, dar condus, să zicem, de Radu Mazăre. Asta dacă ultimul, pe lângă înclinaţia nativă p