N-aveţi deloc astâmpăr, domnule Mihăescu. În 1967, v-aţi stabilit în Elveţia. De aici aţi plecat în America. Pe urmă, aţi tot trecut Oceanul, venind ba în Elveţia, ba în Franţa. După 1989, v-aţi întors în România. Adică în locul din care aţi plecat în '67. De ce aţi plecat?
Am plecat din România pentru că mă sufocam. Nu mai puteam suporta politrucii artei româneşti. Mă săturasem de Leonte Rautu, de Tamara Dobrin şi alţii ca ei. Simţeam că mă vor distruge. De altfel, “băieţii cu ochi albaştri” au încercat să mă recruteze. Fusesem atacat, pe nedrept, în ziarul “Scânteia”, dat afara de la “Secolul 20”. De la “Luceafărul” am fost forţat să-mi dau demisia…
De ce aţi plecat şi din Elveţia? Cum au fost primele dumneavoastră săptămâni în America? Ştiaţi limba? Cunoşteaţi pe cineva important care speraţi să vă ajute? Cum v-aţi descurcat?
După ce am lucrat trei ani la o mare editură elveţiană numită “Rencontre”, aceasta s-a închis pentru că a fost cumpărată de o firmă canadiană. Ne-am trezit cu toţii şomeri. Visam de mult timp să ajung în America. Acum era momentul, deşi nu ştiam o boabă de engleză. Desenul este un limbaj pentru muţi. Mi-am pregătit vreo 10-15 desene. În general, m-am pregătit ca pentru o expediţie la Polul Nord. Odată ajuns în Manhattan, m-am oprit la “The New York Times” şi am avut grijă ca uşa batantă să nu mă arunce afară. Am intrat şi n-am mai ieşit pentru 25 de ani. Se întâmplă să visezi, să te trezeşti şi să vezi că visul continuă, treaz fiind. Doar că, într-o zi, realizezi că “Democracy” este doar o etichetă şi te dezmeticeşti… dar asta s-a întâmplat mult mai târziu. Andrei Mihalkov Koncealovski a rezumat perfect diferenţa dintre sistemul comunist şi cel capitalist. Comuniştii zic: “Nu ai voie să faci asta, nu ai voie să faci ailaltă…” Capitaliştii zic: “Ai voie să faci NUMAI asta…”
Să apăreţi în „The New York Times”, „The New Y