La Bad Reichenhall, Dan Petrescu se simte ca peştele în apă.Nici n-ai zice că e antrenor, ci doar vreun veteran de-al luiKuban. Aleargă cot la cot cu fotbaliştii, transpiră, se tăvăleşteprin iarbă. Pe scurt, se bucură în orice moment de fotbal.
La 43 de ani, omul care a adunat nu mai puţin de 95 de selecţiipentru naţională e pregătit să ducă la bun sfârşit munca începutăla Kuban. Altfel nu se poate explica de ce a refuzat naţionala şipe Steaua, şi cum de nu a ajuns la Lokomotiv Moscova, echipă ce asperat până în ultima secundă să-l aibă antrenor.
De ce nu ai mai ajuns la Lokomotiv? Era un pasînainte?
Sigur era un pas înainte în carieră. Dar nu îmi pare rău că amrămas. Şefii de la Kuban şi-au dat seama că e mai bine să mă ţinăaici. Mai ales când au văzut că am o asemenea ofertă. Dar e maibine şi pentru echipă. E nevoie de continuitate.
16 milioane de dolari e clauza de reziliere a contractului cuKuban. E mult?
Nu ştiu. Aşa au gândit ei că e mai bine atunci când m-au luat de laUrziceni. Când am plecat, eram pe primul loc cu Unirea şi jucam înChampions League. Patronul rus a venit de trei ori în România cu unavion privat ca să mă convingă să semnez cu această echipă care eraatunci în Liga a II-a. În România nu a venit nimeni dupămine.
Unirea Urziceni nu mai există. Ştiai?
Da, şi cred că atât cei care au jucat acolo, dar şi eu suferimpentru ce s-a întâmplat. Nu e bine deloc. Această echipă a făcutopt puncte în Champions League, este record pentru România. Nu credcă trebuia să depindă de un om această formaţie. E tragic că nimeninu a vrut să cumpere această echipă de la domnul Bucşaru.
De la FRF te-a sunat cineva să preieinaţionala?
Da, m-a căutat domnul Mircea Sandu, după ce toată lumea refuzase.I-am spus că am un contract aici şi nu ştiu dacă mă va lăsa săplec. Nu ştiu însă dacă am motivaţia şi experien