Clerul român nu pare să se deosebească prea mult de societatea românească în ansamblu, în privinţa stării materiale. Vom găsi o majoritate a preoţimii care se zbate undeva între sărăcie şi trai de nivel mediu, dar vom găsi şi cazuri în care nivelul de bunăstare este peste medie, rareori chiar mult peste medie. Dar, în fond, cum ar trebui să fie preotul: sărac sau bogat?
Pentru început, câteva cifre. Le iau din presă, pentru a nu fi suspectat de încercare de manipulare.
Salariul unui preot variază între 1.100-2.000 de lei, asemănător nivelului de salarizare din învăţământul preuniversitar. Statul român suportă cam 65% din salariu, dar nu pentru toţi preoţii. Din cei 14.231 de preoţi si diaconi ai Bisericii Ortodoxe Romane (în anul 2012), peste 1.000 sunt salarizaţi exclusiv din fondurile proprii ale Bisericii. Totodată, sumele pe care Biserica le plăteşte la buget sub formă de taxe şi impozite sunt aproximativ egale sau depăşesc sumele pe care Biserica le primeşte de la Stat pentru salarii.
Preoţii care fac parte din aparatul de conducere al unei Eparhii (consilier, inspector, referent) iau un salariu de aproximativ la fel, la care se adaugă o jumătate de normă în parohie. La fel se întâmplă şi în cazul preoţilor profesori titulari, care iau salariul de la facultate şi au o jumătate de normă în parohie. Salariul acestora poate trece în unele cazuri de 3.000 de lei.
Personalul neclerical din cadrul parohiilor, cântăreţi, îngrijitori, au salarii sub nivelul minim pe economie. Din cei aproximativ 17.000 de angajaţi neclericali, circa 1.500 sunt plătiţi integral de Biserică.
Episcopii au un statut asimilat celui de demnitar, fiind conducători de cult. Ei au un salariu fix, ce variază între 6.200 de lei, în cazul episcopilor vicari şi 7.567 de lei, în cazul mitropoliţilor. Patriarhul câştigă 8.200 de lei. Salariul celor 54 de ierarhi este însă