Barieră între mediul intern şi cel extern, pielea este supusă zilnic acţiunii a numeroşi factori nocivi. Fiind expusă în permanenţă, este important să ştii să o îngrijeşti corect şi să eviţi agresorii care duc la instalarea celor mai comune afecţiuni cutanate. Preocuparea pentru sănătatea pielii este explicabilă dacă ţinem seama că ea reprezintă cea mai vizibilă parte a corpului. Pielea, cel mai mare organ, asigură protecţie organelor interne împotriva factorilor externi.
Ea este „populată” cu bacterii care se hrănesc cu sebum şi cu celule moarte. Însă unii germeni de la suprafaţa pielii pot produce leziuni cutanate. Din fericire, regulile simple de igienă pot preveni cele mai multe afecţiuni cutanate.
Totuşi, acestea nu sunt suficiente atunci când cauzele afecţiunilor dermatologice sunt de natură hormonală, infecţioasă, metabolică sau chimică. Factorul ereditar joacă şi el un rol important în multe boli de piele, cum este şi cazul psoriazisului.
De ce ni se face „pielea de găină”?
Pielea are propriile mecanisme de apărare împotriva radiaţiilor ultraviolete, dar şi de sintetizare a vitaminei D în prezenţa acestor raze. De asemenea, reglează echilibrul fluidelor corpului (elimină apa şi sarea prin transpiraţie) şi are proprietatea de a limita pierderile de căldură sau de a ceda căldură, în funcţie de necesităţile corpului şi de factorii de mediu.
Atunci când este cald, transpirăm, iar când ne expunem la frig, apar pe piele mici protuberanţe, ceea ce numim „piele de găină”. Reacţia apare în contextul necesităţii de conservare a căldurii, atunci când hipotalamusul, cel ce reglează temperatura corpului, determină comenzi de vasodilataţie şi de vasoconstricţie, urmate de frisoane.
Pielea este şi un organ senzorial complex, reacţionând nu numai la anumiţi factori din mediul exterior, ci ş
