De ce se tem de Casa Regală a României activiştii de stânga, neocomuniştii, foştii nomenclaturişti PCR, foştii ofiţeri de Securitate, turnătorii lor, baronii post-decembrişti ai jefuirii avuţiei naţionale şi liderii partidelor politice româneşti?

Am păstrat tăcerea pe acest blog, în ultima parte a Postului Sfintelor Paşti, dar şi în perioada evenimentelor deosebite prin care Casa Regală a României, alături de mii de români, a sărbătorit adevărata Zi Naţională a României – Ziua de 10 Mai. Datoria faţă de Dumnezeu, de Regele nostru şi de Naţiune îmi cere să reiau dialogul cu dvs., cititorii mei. Vă propun să medităm la o întrebare: De ce se tem de Casa Regală a României activiştii de stânga, neocomuniştii, foştii nomenclaturişti PCR, foştii ofiţeri de Securitate, turnătorii lor, baronii post-decembrişti ai jefuirii avuţiei naţionale şi liderii partidelor politice româneşti?

Mai mult sau mai puţin arvuniţi de vreun grup ocult de afacerişti cărora nu le miroase bine reformarea morală a societăţii ori de vreun partid politic cu apetit imoral pentru bucatele guvernării, precum PSD, PDL, PNL şi sticlele goale în chip de iniţiative civice-populare-liberale plutind în siajul marinarului-preşedinte, diverşi confraţi în ale scrisului şi mass-media aruncă, oriunde li se ordonă şi li se îngăduie, felurite aberaţii şi minciuni despre aşa-zisa imposibilitate a revenirii României şi Naţiunii Române la Monarhia Constituţională.

Câte un activist de stânga, parcă hrănit din firimiturile căzute de la masa baronilor partidului – apropos, mă întreb, dacă eşti un astfel de activist, înseamnă că îţi asumi şi crimele abominabile comise în numele acestei ideologii de stânga, de esenţă marxistă ori că îţi asumi să aperi corupţia mizerabilă şi puşcăriaşii din partidul pe care-l reprezinţi? – rupe din istorie doar fragmentele care sunt utilizabile în denigrarea Casei Re