Certuri, acuzaţii, lipsa de interes a fanilor şi pronosticurile sumbre ale fostelor glorii. Totul pare să meargă împotriva „cocoşilor“ înainte de startul Mondialelor. Cape Town te întâmpină cu un aer cosmopolit şi destulă simpatie. E un oraş cotat, ca frumuseţe, în primele 10 ale lumii şi despre el se spune că reprezintă obrazul rumen al Africii de Sud.
Destul de mulţi albi, maşini luxoase, vegetaţie exotică şi, factor important, senzaţia de siguranţă. E drept, casele mai arătoase şi hotelurile din afara centrului au garduri cu sârmă electrificată, dar per ansamblu nu simţi că te mişti într-un spaţiu în care de la orice colţ îţi poate da cineva în cap, aşa cum am auzit că se întâmplă la Johannesburg. Se circulă în stilul britanic, pentru că maşinile au volanul pe dreapta, iar localnicii vorbesc o engleză cu accent zulu, xhosa sau cine ştie ce dialect băştinaş care pare „lătrată" şi te face să te procesezi mai greu înainte să răspunzi.
Suporterii francezi, veniţi în număr destul de însemnat, înjură într-una. „E îngrozitor ce se întâmplă. Nici nu vreau să mă gândesc ce va fi mâine (n.r.azi) pe stadion", spune un fan al „cocoşilor galici", care are ceva de împărţit şi cu selecţionerul Raymond Domenech: „Dacă Franţa câştigă Mondialul voi fi foarte fericit, iar dacă se va face de râs voi fi bucuros că am scăpat definitiv de Domenech".
Înaintea meciului cu Uruguay, primul de la CM pentru „les bleus", prea puţini francezi mai cred în naţionala lor şi aşteaptă ca Laurent Blanc să schimbe faţa echipei după turneul final. Au venit să o susţină din spirit patriotic, însă au de doi bani speranţă. În interior, naţionala e măcinată de scandalul banderolei care a plecat de pe braţul lui Gallas pe cel al lui Evra, iar din ţară Dessailly, fosta glorie, a pronosticat: „Nu trecem de grupe".
Mult mai înflăcăraţi sunt fanii Uruguayului, o ţară al cărei idol este Di
