Două nume, o confuzie minoră şi implozia aşteptată a socialismului predat de la catedra Kremlinului strâng povestea invizibilă a unei prăbuşiri monumentale. Sursa: The Local

Se întâmpla acum două decenii, într-o Europă care fierbea la temperatura Războiului Rece şi a unui conflict de dimensiuni planetare. Paradoxul ultim: în lumea aceea divizată de interese macro, istoria s-a scris prin opţiunile, temerile şi speranţele celor mici.

Numele lui Gerhard Lauter şi Gunter Schabowski nu mai spun aproape nimic astăzi. Pe 9 noiembrie 1989, cei doi au suflat însă, fără să ştie, în pânzele noului curs al istoriei. Deutsche Welle le spune astăzi povestea.

„În dimineaţa de 9 noiembrie 1989, un tânăr funcţionar pe nume Gerhard Lauter din Ministerul de Interne al Germaniei de Est a formulat o nouă reglementare care să le permită cetăţenilor din RDG să călătorească în Germania de Vest - desigur, doar cu o viză valabilă şi după o serie de demersuri birocratice.

Bileţelul pe care erau formulate pe scurt noile reglementări a ajuns în mâinile lui Günter Schabowski, membru al Biroului Politic din Berlinul de Est, care nu era însă informat despre detaliile noilor prevederi. Pe baza unor informaţii incomplete, el a declarat în seara de 9 noiembrie la o conferinţă de presă că noile reglementări vor intra în vigoare imediat”, scrie DW.

“Imediat, chiar acum”, a răspuns Schabowski la întrebarea unui jurnalist italian care se interesase de noile condiţii de tranzit. A fost suficient. Cu doar o oră şi jumătate înainte de miezul nopţii, televiziunea vest-germană a lansat certitudini acolo unde nu erau, de fapt, decât ipoteze: “porţile Zidului sunt larg deschise”. Nu erau, dar nu mai conta. Media vest-germană nu greşea niciodată, nici măcar în imaginaţiile deformate de dictatură aflate dincolo de peretele din beton. Zeci de mii de oame